Și martie e abia la început

Și martie e abia la început

E martie.. și e din nou copilărie….

Avem flori, multe.. multe, lalele, narcise, iar tati ne-a adus zambile și ghiocei, ca să fie completă grădina asta ce ne vestește primăvară. Noi le-am îngrijit pe toate, le-am pus “papi pentru plante”, le-am împodobit cu mărțișoare, iar acum ne bucurăm de ele. Sperăm că e și viceversa, doar le salutăm când ne întâlnim dimineața, și le admirăm că nu degeaba-s frumoase. Oricum n-ar fi corect să dăm binețe doar florilor din ghiveci, nu? Pe unele le-am dăruit mai departe cu zâmbete și un strop de bucurie colorată, desigur mai avem încă de dăruit, dar na… martie e abia la început.

Când frământăm aluatul pentru pâine vorbim despre tradiție, de “cum se face de mărțișor”. Suntem și ardelence, ș-am oferit mărțisoare și băieților care ne sunt dragi pentru că “așe să fașe pâ la noi, binie!”. Ei ne cadorisesc cu flori dacă ne au în suflet..

Avem și noi mărțisoare în piept, păi cum altfel? Tare mândre ne mai arătăm una alteia unde e mărțisorul…

Aolo!

Da mami, acolo e mărțisorul meu, iar al tău unde este?… Da mama, aici. Acolo și aici.

Încă nu le-am pierdut, dar dacă cineva s-a stresat poate să se relaxeze pentru că am rezerve 🙂

Și martie e abia la început…

Noi țopăim și dansăm, iar țopăim, țopăim.. că martie e doar la început. Ne-a dat și soare, l-am plimbat pe Neluțu, apoi am numărat pescărușii, și am cântat avion cu motor ia-o pe Măriuca-n zbor….

Hai Nelusu… haidi! Soale, aer, culatenie, iubire, papi bun, distlactie, nani și lepetăm.
Da se… nu știu io să am glijă de tine. Știu plea bine, că mami mi-a citit de Flolence Nightingale.

Acum scriu și aștept să se trezească să-i povestesc legenda în care mărțișorul a salvat lumea eliberându-l pe Soare. Ajungem și la Baba Dochia… doar martie e abia la început.

Mai și inventăm “tradițiile noastre”, iar asta la noi în cuib …este “ceva” ce vine din mers cumva și apare destul de des. V-am lămurit, nu? Ca de exemplu pomul de Paște, dar până atunci în prima zi de martie ne-am trezit cu o surpriză mărțisor-gustare, așezată cu grijă lângă buchetul de ghiocei împodobit cu firul roșu și alb. Noi două ne-am răsfățat și cu “ceva” (altceva) al nostru… dar asta rămâne între noi.

Gata cu pălăvrăgeala… reîncepem distracția, mai ales că azi celebrăm 1 an și 9 luni de împărăție. Avem budică de zmeură cu frișcă, ornată musai cu căpșuni. Da, da.. iar roșu și alb, așa de martie, care e abia la început…

La mulți ani.. mari, copil divin. Să crești mare.. tu iubire toată, tu puiucă magnifică.

LauraMom 

Lasă un comentariu