Și ce e dat să fie… este. Cu pace spre noul an!

Și ce e dat să fie… este. Cu pace spre noul an!

Și-a fost un an… ce an, ce timp învolburat către seninătate. Am căzut, ne-am căutat, am aflat ce ne doare, am cusut sfâșieri și ne-am ridicat. Împreună!

L-am mângăiat pe Nelutzu, am plâns cu el, și încă mai lăcrimăm în urma lui.

Am încălecat pe șa, ne-am scris povestea așa: cu bune și nebune(ști) cu baloane colorate și prieteni dragi la un tort împărțit frățește.

În legănatul bărcii ne-am pescuit cina și l-am simțit pe Dumnezeu. Ne-a amintit să fim, căci suntem în viu! Ne-am lăsat cuprinse de oameni din necunoscut. Și primit-am hrană.

Am mâncat porodici de acolo de unde avem rădăcini, am respirat cu brazii și am înțeles chemarea ulițelor bătătorite de strămoși. Nu ne-a speriat mocirla, iar ce ne-a înfricoșat am înfruntat cu pieptul drept.

Și-am mers tot înainte, uneori parcă fără direcție, ascultând șoapte de înăuntru, ce prea mult ne-am prefăcut că nu le auzim.

Clipă cu clipă ne-am petrecut furtuna, și când am crezut c-am naufragiat am găsit putere să învățăm să respirăm sub apă.

Încă un pas, și încă unul, niciodată câte doi grăbiți ci mereu luați pe rând, cu strigăt de speranță chiar și din muțenie nu ne-am abandonat, și nici n-am încetat să credem în regăsire. De Sine.

Azi.. am cunoscut calea, am ajuns acasă, și cu entuziasm așteptăm alt an! Unul în care o Mărie începe grădinița, alta o altă școală, iar Hugo o ține tot pe… lenevit în culcușul cald.

Înainte. În acum! Cu nerăbdare. Și curiozitate pentru nou. Îi vremea asta când stăm așezate în așternut de tihnă și ne întrebăm oare cum arată… clipele ce ne vor găsi?

Dar apoi ne facem un ceai de mușetel, aprindem o salvie prin casă, respirăm, trăim și stăm să așteptăm. Nu mai tânjim, căci n-ar fi drept în fața celor sfinte să tot gonești după ce ai. Avem. Și liniște, și iubire, și sănătate, și prosperitate, și creștere și lumină. În noi. Și brazii, da! brazii, și pădurea și jocurile din satul nostru, mă rog e un oraș, și e …acasă.

Ce-i dat să fie… este! E drept.. că mai avem de primit ce o să ne găsească. Porțile nu le-am închis, că nu ne este teamă! Căci noi avem, și suntem. Și urcăm. Nu o Golgotă, ci o drum de munte, unul în care, de asemenea, îl simțim pe Dumnezeu. Căci suntem. Una.

În întregire fie… ce este! Cu pace în noul an! Și bine, în Sine.

Vă cuprindem cu viu!

Și cu recunoștință! Mulțumim!

Lasă un comentariu