Puterea lui NU la 2 ani

Puterea lui NU la 2 ani

Iată că timpul zboară și am ajuns la 2 ani. Englezii îi numesc The Terrible Twos – teribila vârstă de 2 ani.

Dintre toate cuvintele pe care cel mic le va învața la 2ani, cel pe care îl vei auzi cel mai des este “NU!”. Care e explicația? Sunt mai multe.

Prima, și care pare logică, din punctul meu de vedere, este că și tu, mămico, îi spui destul de des “Nu!”. Astfel, auzind atât de des: “NU ai voie!”, “NU poți!”, “NU vorbi tare!”, “NU băga în gură!”, “NU atinge!”, “NU trage!” și lista poate continua la infinit, și el prinde din zbor acest cuvânt. Logic, nu?

A doua explicație, este că își descoperă liberul arbitru, conștiința lui proprie, dorințele lui. Astfel, “NU!” devine o modalitate a lui de a își vocifera opinia. “Vrei morcov?”, “NU!” astfel mintea lui în dezvoltare percepe că poate să spună și el NU, poate și el să refuze, mama îl ascultăși pe el când spune “NU!”. Obține reacții! Obține o îmbrățișare! Obține o rugăminte! Ce cuvânt puternic!

Deși copiii mici care spun “NU!” erau și încă mai sunt considerați răsfățați și pentru că le răspund părinților, ei, de fapt, își descoperă propria voce, propriile dorințe și vor doar să fie ascultați. Și noi vrem asta, nu?

De foarte multe ori trebuie să fiți atente și la limbajul corpului celui mic, deoarece el vrea să spună “DA!”, Însă tot ce știe e “NU!”. De foarte multe ori, un copil nervos sau agitat va spune “NU!” doar pentru că nu poate să verbalizeze altceva. De asemenea, în funcție de reacția ta, el poate spune “NU!”, serios sau în joacă, tocmai pentru a îți atrage atenția, pentru a fi acolo, în acel moment, alături de el.

Dandu-i celui mic opțiuni poți reduce numărul refuzurilor lui. De asemenea, îl poți încuraja să pronunțe mai des “DA!” sau să dea din cap în semn de da, întrebându-l dacă știe care e opusul lui “NU”. “Poți spune “DA” sau poți spune “NU”, dar știai că mai ai o opțiune? Poți spune “POATE””.

Este tare greu pentru cei mici să nu poată să își verbalizeze doleanțele. Puneți-vă în locul lor! Imaginați-vă că tocmai ce v-ați mutat în China sau în Japonia și că doriți să legați o conversație cu un localnic. Toate cuvintele pe care le știți sunt “NU” și “papa” și “mama”. Nu ațifi frustrați? cred că ați pronunța foarte des “NU”, nu-i așa? 😉

Comunicarea e o valoare pe care le-o dăm mai departe celor mici. Ea trebuie sa meargă mână în mână cu educația pe care le-o dăm celor mici. Eu cred cu tărie în puterea cuvântului rostit, care poate schimba percepțiile celui mic, lumea lui, care poate salva o situație dificilă

În concluzie, “NU!” este doar un cuvânt și nu trebuie să îi dăm mai multă putere. Îl tratăm ca pe un cuvânt simplu și îl încurajăm pe cel mic să îl folosească, pentru că vor fi momente în care îi va fi de maxim ajutor.

Cu drag,

Lavi Mom

Photo by Jen Theodore on Unsplash

Give a shoutout to Thomas Park on social

1 Comentariu

  • Irina T
    12 februarie 2021 16:04

    Si noi alegem sa il vedem pe “nu”-ul pe care il primim ca pe un “da” independentei lui 🙂

Lasă un comentariu