Empatia la copii

Empatia la copii

Conform definiției din dicționar, empatia este ”o formă de intuire a realității prin identificarea afectivă. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, ficțiune.”

Judecarea emoțiilor interlocutorilor noștii ține nu doar de judecata noastră rațională, cât și de propria noastră istorie, de trecutul nostru emoțional. Acesta ne face să avem unor porniri tragice, uneori porniri agresive, ieșiri exagerate. Emoțiile se învață, se educă, se citesc. Fiecare emoție este unică și are propria ei semnătură asupra noastră. Când ești mânios, sângele circulă mai repede. Când îți e frică, sângele se duce către mușchii mari, pentru a putea fugi. Când ești fericit, sângele se duce spre creier, consumatorul numărul 1 al energiei noastre. Când ești surprins, ridici sprâncenele și mărești ochii.

Fiecare emoție este unică. Bebelușii se nasc cu capacitatea de a ne citi chipul, însă e parcurs ce cresc, și pe parcurs ce noi le tot spunem să își înfrâneze emoțiile, creierașul mic și dornic de informații uită cum să citească emoțiile. Însă noi îi putem ajuta să le descopere. Modul preferat al copiilor de a comunica este joaca.

JOACA

Există foarte multe moduri de a vă jucă, încercând să aflați sentimentele celui mic. Cu cărți cu stickere, cu tabele cu zâmbete sau cu smiley-face-uri. Puteți alege un sentiment, cel mai bine ar fi ca cel mic / cea mică să aleagă sentimentul, să îl desenați împreună sub forma unui chip și să îl lipiți pe frigider sau undeva la vedere. Apoi, pe parcursul săptămânii îl puneți pe cel mic / pe cea mică să vă deseneze cum se simte și schimbați foaia. Sau faceți un tabel simplu cu stickere cu fețe-emoții și îl rugați să lipească un sticker în funcție de starea lui de spirit.

CITIREA GESTURILOR

Vă recomand cartea ”Emoții date pe față” a lui Paul Ekman. Autorul este specializat în psihologia expresiilor faciale, a emoțiilor și a minciunii.

Încercați un joc al gesturilor cu copilul. Așezați-vă în fața oglinzii amândoi și mimați diverse sentimente: furia, amuzamentul, iubirea, tristețea lui, tristețea mamei. Orice vă trece prin minte. De fiecare dată, spuneți cu voce tare și sentimentul pe care îl mimați. Astfel copilul va putea asocia cuvântul cu sentimentul și va fi capabil să îl observe și la interlocutorii lui.

MIMA

Jocul mima este o modalitate excepțională de relaționare cu cel mic. Mimați filmul lui preferat, o melodie preferată. La fel, vorbiți despre gesturile pe care le faceți, descrieți și în cuvinte, asta îl va ajuta pe cel mic să identifice sentimentele.

DESENUL

Desenați împreună, discutați desenele pe care copilul le desenează în lipsa voastră, fiți atenți la culorile alese, întrebați-l ce a simțit când a desenat ceva.

Desenați împreună chipuri diverse, care exprimă bucuria, fericirea, furia, frica, dezgustul, tristețea. Un desen părintele, un desen copilul și apoi discutați-le, comparați-le.

PLIMBATUL

După mine, această activitate încurajează comunicarea. Uitați de telefon și plecați la plimbare cu copilul. Faceți o plimbare în natură (da, merge chiar și iarna), o plimbare la zoo, ieșiți la o înghețată, la un suc și povestiți. Povestiți că vă e dor de mare, povestiți cum ați vrea să fie vremea, cum ați vrea să fie mâine la școală, cum a fost ieri la grădiniță, cum a fost la servici, căutați filmele preferate împreună. Timpul petrecut în aer liber este o modalitate excelentă pentru a discuta.

Viteza fantastică cu care Inteligența Emoțională a devenit un subiect important într-un spectru atât de larg de domenii face predicțiile dificile, dar permiteți-mi să înfățișez câteva gânduri despre speranțele mele de viitor pentru acest domeniu.

Multe dintre beneficiile ce decurg din dezvoltarea abilităților ce țin de inteligența emoțională au devenit apanajul celor privilegiați, cum ar fi directorii executivi din eșaloanele superioare și copiii din școlile private. Firește că de acestea au beneficiat și mulți copii din cartierele defavorizate – de pildă, atunci când școlile în care învață au introdus programele de educație socială și emoțională. Dar eu încurajez o mai largă democratizare a acestui tip de dezvoltare a abilităților umane, astfel încât să ajungă în zonele adesea neglijate, cum ar fi familiile sărace (în care copiii suferă frecvent răni emoționale, ce le măresc suferința) și închisorile (mai ales pentru minori, aceștia putând avea beneficii imense de pe urma dezvoltării unor abilități precum controlarea furiei, conștiința de sine și empatia). Primind ajutorul potrivit în privința acestor abilități, viețile lor s-ar îmbunătăți, iar comunitățile în care trăiesc ar fi mai sigure.

Daniel GOLEMAN, Inteligența emoțională

CEL MAI IMPORTANT

Nu uita, ca mămică, să fii empatică cu copilul tău, să îl încurajezi să îți arate emoțiile lui, să vorbești despre emoțiile tale, ca părinte. Empatia se învață, iar inteligența emoțională este foarte importantă în dezvoltarea celor mici și în reușitele lor viitoare. Un copil stăpân pe sentimentele lui va deveni un adult sigur pe sine. Un copil empatic, care e capabil să identifice sentimentele celor din jurul lui și să rezoneze cu ele, va deveni un adult care se va integra ușor în medii diverse.

Cu drag,

Lavi Mom

Photo from Unsplash

Lasă un comentariu