Efecte ale controlului și parentingului condiționat: probleme alimentare, lipsa bucuriei și a valorilor morale, diminuarea interesului

Efecte ale controlului și parentingului condiționat: probleme alimentare, lipsa bucuriei și a valorilor morale, diminuarea interesului

… cu cât copiii se simt mai constrânși și mai controlați cu atât mai mari sunt șansele de răzvrătire împotriva valorilor impuse, și cu atât mai instabilă le va fi identitatea și imaginea de sine.

Este nociv pentru copilași să audă “ te iubesc doar atunci când….” din partea părinților. Acest mesaj duce la un sentiment de a fi controlat din interior, și cresc cu sentimentul că trebuie să se comporte sau să aibă succes în anumite moduri pentru a-i mulțumi pe părinți, și, în fond, pentru a se simți bine în propria piele.

Interiorizarea unei dorințe puternice de “a fi bun”, de a munci din greu sau orice altceva se cere spre a-i mulțumi pe mama și pe tata nu este o veste bună dacă rezultatul nu este resimțit ca o drept o decizie reală. (…)

Eu cred că un copil se naște nu doar cu anumite nevoi de bază, inclusiv nevoia de a avea un cuvânt de spus în privința propriei vieți, dar și cu abilitatea de a lua decizii pentru a-și împlini nevoile. Ei sunt echipați cu un “giroscop de autoreglare naturală”. Când îi controlăm în mod excesiv — de exemplu prin oferirea de recompense și laude dacă ne fac pe plac— ei încep să devină dependenți de surse externe de control. Giroscopul o ia razna, iar ei își pierd abilitatea de autoreglare. (…)

Mâncarea

Consumul de alimente este un bun exemplu în acest context. Este adevărat că alegerile pe care le fac copiii în ceea ce privește hrana nu sunt întotdeauna cele mai sănătoase. De aceea este nevoie să-i învățăm ce este și ce nu este benefic pentru corpul lor și să-i lăsăm să aleagă dintr-un număr limitat de alimente, astfel încât indiferent ce aleg să fie acceptabil din punct de vedere al sănătații. Pe de altă parte, chiar și fără intervenții copiii mici consumă, de obicei, atâtea calorii cât le cere corpul. Uneori, timp de zile întregi mănâncă atât de puțin încât de îngrijorăm, după care, dintr-o dată, devorează porții uriașe. Dacă manâncă un aliment gras, după el au tendința să mănânce mai puțin, sau să consume alimente cu mai puține calorii. În ceea ce privește cantitatea de mâncare, copiii au o cantitate remarcabilă de autoreglare.

Asta în cazul în care nu încercăm să controlăm noi corpurile. Doi nutriționiști din Illinois au realizat, acum câțiva ani un experiment, și au supus observației 77 de copii cu vârste cuprinse între doi și patru ani și au aflat cât de mult încearcă părinții să le controleze obiceiurile alimentare. Au descoperit că acei părinți care insistau să mănânce numai la orele de masă stabilite (și nu atunci când le era foame micuților), care își încurajau copiii să termine tot din farfurie (chiar dacă era evident că acestora nu le era foame) sau care foloseau mâncarea (mai ales dulciurile) drept recompensă sfârșeau prin a avea copii care-și pierduseră abilitatea de a-și regla consumul caloric. Unii părinți păreau că aveau propriile probleme de alimentație…

Moralitatea

Un stil de parenting “mână de fier” nu promovează, ci subminează dezvoltarea morală a copiilor. Cei asupra cărora se aplică o presiune pentru a face ce li se cere nu vor putea rezolva singuri dilemele etice.

Se poate crea foarte ușor un cerc vicios: cu cât copiii au mai puține șanse să decidă în legătură cu modul adecvat de a acționa, cu atât vor acționa mai mult în moduri care le vor confirma părinților că sunt iresponsabili, ceea ce va face ca adulții să le nege și mai mult dreptul de a alege.

Interesul și abilitățile

O altă consecință a controlului în exces: atunci când copiii se simt forțați să facă anumite lucruri, sau sunt mult prea constrânși să le facă într-un anumit fel, este foarte probabil să devină mai puțin interesați de ceea ce fac și să renunțe ușor când apar provocări. (…)

Primul dintre studiile care au demonstrat o diminuare a interesului copiilor a fost înteprins în anii ’80 de Wendy Grolnik împreună cu câțiva colegi ai săi. După aproape două decenii de cercetare, Grolnik a descoperit că părinții axați pe control nu scad doar interesul copiilor pentru activitățile în care se implică. Ei pot, de asemenea, să afecteze negativ abilitățile copiilor. De data aceasta, ea a cercetat modul în care copiii de clasa a III-a și părinții lor lucrau împreună în cadrul a două proiecte similare temelor — într-unul se lucra cu hărți, iar în celălalt cu rime poetice. Următorul pas a fost să li se dea copiiilor sarcini similare, dar să lucreze singuri. Cei ai căror părinți exercitau mai mult control nu s-au descurcat atât de bine pe cont propriu. (…)

Același lucru se întâmplă în cazul profesorilor: spune-le “să ridice standardul” și ei se vor transforma în sergenți de armată. Ironia este că elevii lor sfârșesc prin a avea rezultate mai slabe decât colegii lor din clase în care nu se punea atâta preț pe performanță. (…)

Termenii “excesiv” și “prea mult” ridică întrebarea dacă există vreo doză ideală de control. Răspunsul meu este că încercarea de a-ți da seama ce este benefic copilului reprezintă mai mult o investigație calitativă decât una cantitativă. În funcție de modul cum definim “controlul” poate fi mai potrivit să găsim alternative la el, nu doar să-l exercităm într-o doză redusă. Copiii au nevoie, de pildă, de structură în viața lor — unii mai mulți ca alții — dar nu este același lucru cu a spune că au nevoie de control într-un grad moderat. Cum putem face diferența? Cu siguranță chestiunea este discutabilă, însă, ca o regulă, structurile rezonabile sunt impuse când nevoia o cere, în mod flexibil, fără restricții de prisos, și, acolo unde se poate, cu participarea copilului. Rezultatul este total diferit față de cazul în care folosești constrângerea sau faci presiuni pentru a-ți impune propria voință — ceea ce considerăm, de obicei, a fi control. (…)

Există momente când nu se poate evita o oarecare doză de control și aici cheia este să nu exagerăm. Însă, în general, este de dorit să ne abordăm copiii într-o manieră care nu are de-a face cu controlul, în loc să încercăm să găsim fericita cale de mijloc dintre “prea mult control” și “control insuficient”.

***Parenting Necondiționat- Alfie Kohn

***sursă foto- unsplash.com

Citește și: 1-CÂND PUNEM MARE PREȚ PE SUPUNEREA ACASĂ, PUTEM SFÂRȘI PRIN A AVEA COPII CARE SE SUPUN ȘI CELOR DIN AFARA CASEI- ALFIE KOHN

2-SCUZELE OBLIGATORII ÎI ÎNVAȚĂ PE COPII SĂ SPUNĂ LUCRURI PE CARE NU LE SIMT, AȘADAR SĂ MINTĂ

3-TIME OUT- CA AGRESIUNE PSIHOLOGICĂ (ALFIE KOHN)

4-LAUDA- CONSOLIDAREA MAI PUȚIN POZITIVĂ (ALFIE KOHN)

5-CINE SUNT COPIII CARE FAC CE LI SE SPUNE?

Să fim cu bine, să fie sens..

Laura Mom

Lasă un comentariu