Buba pe sentiment (nurturing mothers)

Buba pe sentiment (nurturing mothers)

-Noou, mami!!… buba!!

Îmi spune Măriuca strângând din ochișorii ei infiniți, apoi o mângâie pe fetița furioasă din cartea cu emoții și continuă să-i exprime buba, iar eu o mângâi și o pup pe ea, căci na… copilul mic și oglinda. Cineva trebuie să digere “buba asta grea”, și s-o înapoieze comestibilă 🙂 Cine? Cum cine? Mama.

-Da mami, fetița are buba pe sentiment. E furioasă, uite cum își strînge pumnii, o doare sufletul, și acum exprimă pentru că vrea să se repare…

Știți că am dreptate, chiar vorbim despre o bubă pe suflet, iar dacă mergem pe analiza furiei ajungem sigur la un deficit…

-Ham-Ham. Mami.. ham-ham

Da iubire! Ham-Ham, bucurie…

Râdem, zâmbim, chicotim, poate țopăim când suntem bucuroși… “ca un cățeluș care aleargă după minge și se bucură când stăpânul lăbuța îi strânge” (cărțilea astea costă ceva, deci vă rog să vă abțineți de la comentarii legate de rime.. că riscați ca unora să ne provocați bubă 🙂 la buzunarul conștiinței)

În fine… ați citit articolul Laviniei despre empatie? Merită. Dar nu uitați dragi mame că înainte să înțelegem sufletul altora, este important să-l cunoaștem pe al nostru. Nu poate să existe afară ce nu există înăuntru. Copilul mic nu este “lipsit” de empatie (desigur nu înțelege definiția), din contră el o duce într-o extremă a identificării, el învață să fie, pentru el oglinda e “unealtă”. Poate, noi adulții ne pierdem capacitatea de a-i conține pe alții, și tocmai pentru că ne pierdem părți din noi, din al nostru sine. Și uite așa devenim sărăciți, sărăciți în noi și sărăciți în calitatea capacității de a face legături.

“-‘Surdul’ nu ascultă, n-are loc în minte…” îmi spunea zilele trecute o înțeleaptă, într-o discuție despre un tablou psihologic și care nu viza o disfuncție biologică, mai exact filozofam și noi despre imposibilitatea să îl auzi/vezi/etc pe altul de prea mult “tu’ în minte, desigur pus în scenă prin diverse forme, din diferite dureri.

Deci, moms.. e important să avem grijă de noi, de mintea noastră, claritatea ei sprijină construirea altei minți, altor minți.

Copilul este Dumnezeu, dar copilul nu există fără mamă, deci femeia este Soarele (da 🙂 din Grey’s).

Să nu ne ferim de noi, să nu ne respingem…. Restul se așează. Și se transmite.

Iar ca încheiere, dați-mi voie să avansez ideea că pentru “un viitor mai bun” omenirea trebuie să-și aleagă ca și motto ….nurturing mothers.

Noi l-am ales… și considerăm că este cel mai potrivit pentru comunitatea Moms4Moms. Nu-i așa Lavinia? Voi ce părere aveți?

Vă așteptăm în comunitatea noastră de pe Facebook-Moms4Moms. Ne găsiți și pe Instagram.

LauraMom

Lasă un comentariu