Blesteme și descântece andreșenești (de Moș Nicolae)

Blesteme și descântece andreșenești (de Moș Nicolae)

Dragelor,

…de Moș Nicolae vă aduc în dar cuvântul!

Lucrarea este disponibilă gratuit în Moms4Moms.

..cuvintele astea așezate-n rime sunt despre o muiere, una ca mine. Aș vrea să zic că oarecare, numa’ că nu-i una ca orișicare. Ar vrea.

Dimineața când trag draperia să se însenineze casa aș vrea să fiu banală, exact ca vecina din stânga mea. La prânz, când ma plimb cu puiuca prin parcuri, mă uit uneori la alte mămici și lăcrimez că nu sunt atât de simplă, cum îs ele, simple și pure.

Seara când mă rog de câinele meu batrân să se pișe mai repede că-mi îngheață degetele în adidași, îmi doresc să umblu în bocancii străinei care trece pe lângă mine.

Dar nu-s ele.. niciuna, sunt o fostă târfă, femeie de casă amu, cu școală la cap și pită pe masă, câștigată cinstit.

Și, tare simple ar fi lucrurile dacă numa’ asta aș fi. Durerea ce zilnic îmi arde obrajii, uneori de rușine, alteori de furie, uneori de lacrimi prea înfierbântate-n zbucium, și-a găsit lăcaș în sufletul meu încă din copilărie. Atunci când un unchi nebun m-a abuzat, atunci niște palme dragi m-au vătămat, atunci când am dorit și n-am primit decât un gram de iubire condiționată.

Nu vreau să pară că mă plâng, deși victima a multe și mulți…sunt. Toți oameni necopți. Unii mari la stat, chiar mari în stat.

Nu, nu mă plâng, nici vorbă, îmi duc sfâșierile uneori dreaptă, alteori strâmbă, și mereu încerc să le cos. Un nod pe față, altul pe dos… cu cinste înainte.

Vrut-am însă să vă deschid o poartă spre sufletul meu, să știți că nu-s așa nebună precum par, iar dacă sunt, deh am o justificare.

În paginile astea mi-am pus dorurile, ruperile, speranța pe hârtie. Nu vreau ca lucrurile să fie interpretate decât din perspectiva mea. Nu-i vorba de nimeni decât de mine în fiece poezie.

Sper din inimă curată să-mi pătrundeți rimele, ca să ajute durerea mea, poate, și alte muieri.

Prea multe trăim în vremuri, în care doar din vorbe suntem prețuite iar din fapte chinuite. Iar eu, într-un război dus cu greu, am aflat că nu merită. Chinul sufletesc dacă nu-și are capăt…. nu merită. Iar începutul speranței uneori pornește prin a spune: DESTUL.

După cuvântul ăsta pentru mine a urmat, după cum am zis, un adevărat război, cu lumea, cu ăia dragi, cu mine însumi. Luptele m-au însângerat, m-au sfârtecat, aproape am secătuit de sânge… dar, libertatea lui ACUM, chiar și plin de lacrimi, nu doar de zâmbete îmi dă încredere că a meritat. Mai bine zis, am început să simt ce înseamnă SĂ MERIT.

Mai am încă lucruri de lămurit înăuntrul meu, dar cel puțin nu mai am înăuntrul într-o închisoare. Și asta e un început. Unul bun.

Acum am brazii, și munții, și puiuca, și câinele bâtrân și atunci când mami nu muncește sau nu plânge prea tare.. avem momentele noastre de aer, și o pungă de pufuleți împărțită frățește.

Uneori, mă uit în spate, și când doare… mă întreb la ce a meritat să mă întregesc?

Că ruptă în bucăți trăiam, la fel cum trăiește fiecare muiere neprețuită, fiecare copil interior din fiecare adult care: a fost neglijat, lăsat cu cheia la gât, bătut, abuzat, neiubit, nedorit, prea mult certat, prea mult condiționat.

Uneori zic că nu a meritat, la ce mă ajută să sufăr întregită, plină?

Dar apoi, când pot să las soarele să mă patrundă, să-mi strâng odorul la piept cu toată ființa, să căutăm, uitând de timp, frunze uscate și castane ca să aducem culorile toamnei acasă, nu doar știu ci simt că … am meritat!!!

Una dintre grelele lecții ce mi-au fost date recent să le învăț este că viața nu este roz, VIAȚA ESTE, dar din păcate nu toți oamenii sunt capabili să trăiască. Și eu am fost prinsă în vârtejul supraviețuirii, încă mi-e greu să mă scutur de obiceiurile vechi, dar când simți ființarea parcă nu mai e cale de întoarcere înapoi. Chiar dacă… ar fi mai simplu.

Asa că vă invit să mă cunoașteți, așa ruptă, înfrântă, închisă, trezită, salvată, cusută, întregită, uneori fericită, destul de des bucuroasă, zilnic măcar o țâră înlăcrimată… încă.

Vă invit să mă simțiți!

Cu cuprindere plină,

Laura-Maria Andreșan

***Lucrarea este disponibilă gratuit în Moms4Moms.

Lasă un comentariu