Atașat. Cine suntem noi în doi (întâlnire live cu Laura Andreșan, joi 21 octombrie)

Atașat. Cine suntem noi în doi (întâlnire live cu Laura Andreșan, joi 21 octombrie)

“te iubesc dar… dracul să te ia”; “te iubesc dar fug, că e mai puțin dureroasă independența decât apropierea”, “mi-e frică să nu te pierd, dar e dificil când vrei să știi totul despre mine”, “aș vrea să fiu cu tine dar ceva mă reține”, “mai bine mor decât să fiu prea apropiat/ă de cineva”; “m-am săturat de toți bărbații/toate femeile din lume” “simt că explodez când suntem certați, de parcă se cutremură pământul” “pot să mențin o relație de prietenie cu fosta/fostul fară să îmi anunț actualul partener, nu e ca și cum am mai fi împreună” “parcă sunt singur/ă și atunci când sunt într-o relație” “nu sunt pregătit pentru relații serioase/căsnicie, deși sunt cu cineva de câteva luni”, “iubesc, dar îmi este dificil să mă exprim, independența este o calitate rar întâlnită”.

Joi, 21 octombrie, ora 19.00

“asta a fost, mă părăseşte”; “nu voi găsi niciodată pe altcineva”; “ştiam că era prea frumos ca să fie adevărat”am stricat totul, nu mai am cum să repar”; “se poartă aşa cu mine. Lasă ca o să îi arăt eu”; “ştiam că nu va merge. Nimic nu îmi merge”; “trebuie să vorbim sau să ne vedem chiar acum”; “ar trebui să vină în genunchi implorându-mă să îl /o iert altfel mă poate uita definitiv”,“ relația mea merge bine, nu mai este nevoie să investesc atenție” “e normal ca fiecare partener să aibă propriile secrete”,“ dacă știe totul despre mine o să folosească asta împotriva mea”, ”esti minunat/ă dar pleoscăi prea tare când mănânci, și te îmbraci ca o țoapă”, ”în relația mea anterioară lucrurile se întâmplau altfel”,“ fostul/fosta nu obișnuia să îmi ceară atâta atenție”, “autonomia mea este importantă, mă caracterizează”, este ok să flirtez cu alte persoane, chiar de față cu partenerul/partenera”, “fac copil cu tine doar în anumite condiții” ș.a.m.d

Astfel de gânduri s-ar putea scrie pe zeci de pagini, dar, cel mai probabil, nu am putea cuprinde o minte în totalitate, fie că vorbim despre un om cu un tipar de atașament marcat de anxietate, sau un atașament evitat, ori ambele!

Desigur, tu care citești acum rândurile astea o să-ți spui că într-o relație ești acel partener/acea parteneră flexibilă în gândire, care caută mereu soluții pentru binele ambilor parteneri, care nu vede fiecare ceartă ca pe un motiv de despărțire, care moșește cuplul chiar și într-un conflict, un bun împăciutor, capabil să oferi spațiu la nevoie, respect și siguranță, empatic/ă etc.

Well… te felicit dar gândește-e mai bine, nu de alta dar pentru a avea construcția unui partener securizant e nevoie ca în copilăria ta să fi fost văzut, auzit, înțeles, susținut de către figura primară de atașament, o figură disponibilă nu doar fizic ci si emotional, care să nu-ți pună cheia la gât (căci deh nu învinovățim pe nimeni dar na… sistemul comunist), care să nu te oblige să ai grijă de fratele mai mare, sau sora mai mică, care să-ți înțeleagă și să-ți conțină trăririle interioare, să le accepte, nu să te certe pentru că “nu se cuvinte să țipi c-o să audă vecinii” eventual să nu faci familia de rușine, care să-ți permită să descoperi mâncarea fără să te muștrulească că faci miez de pâine pe jos, sau că tapetezi pereții cu un pic de “pită cu margarină”, cărora să nu le fie jenă că ..la naiba… copilul mai face și crize uneori, care să nu știe ce înseamnă educația cu palma la funduleț, sau mai rău cu nuiaua.

Desigur toți părinții au fost (și sunt) minunați, dar well, vezi tu… sistemul comunist.

Așa că stai cu tine strâmb, dacă trebuie, și judecă pentru o secundă drept: cum ești în relație¿

Îți place să fii aproape de partenerii tăi romantici şi deţii o capacitate pentru multă intimidate. Îţi este teamă totodată că partenerul tău nu doreşte această intimitate. Relaţiile tind să-ţi consume o mare parte din energia ta emoţională. Tinzi să fii foarte sensibil(ă) la micile fluctuaţii din acţiunile şi stările partenerului tău şi deşi simţurile tale au acurateţe, iei comporatamentele partenerului tău prea personal. Te superi foarte uşor în cadrul relaţiei şi ai parte de multe emoţii negative. Drept urmare, tinzi să te manifeşti în exterior şi să spui lucruri pe care le regreţi ulterior. Dacă cealaltă persoană îţi asigură multă siguranţă în repetate rânduri, ai capacitatea de a te descotorosi de preocupările tale şi a te simţi mulţumit(ă).


Face parte din firea ta ca într-o relaţie să fii cald(ă) şi iubitor/iubitoare. Savurezi intimitatea fără a deveni prea îngrijorat(ă) în privinţa relaţiei. Te avânţi cu elan când vine vorba de romantism şi nu te superi uşor în privinţa problemelor din relaţie. Eşti foarte apt(ă) în comunicarea nevoilor şi sentimentelor tale către partenerul tău şi te pricepi foarte bine să citeşti “indiciile” emoţionale ale partenerului tău, răspunzând eficient la ele în acelaşi timp. Îţi împărtăşeşti succesele şi problemele cu partenerul tău şi eşti capabil să-i fii alături la nevoie.  


Este foarte important pentru tine să îţi menţii independența şi autonomia şi preferi des autonomia chiar cu prețul relaţiilor intime cu adevărat autentice. Deşi doresti să fii aproape de alţii, nu te simţi  în largul tău în atât de multă “apropiere” şi tinzi să-ţi ţii partenerul “la o întindere de brat”. Nu-ţi pierzi mult timp făcându-ţi griji în privinta relaţiilor tale romantice sau dacă vei fii respins(ă). Nu te deschizi partenerului tău iar aceştia se plâng des că eşti distant emotional. În relaţii eşti des în alertă ca nu care cumva să-ţi fie teritoriul controlat de partener.

Te aștept joi, 21 octombrie, ora 19.00 la o întâlnire live să vorbim despre tiparele de atașament la adult și cum ne influențează relațiile de cuplu, și relațiile interpersonale în general, da și alea cu sefii.

Îmi spui atunci în ce paragraf te încadrezi dominant, iar eu îți spun câteva chestii interesante despre mintea ta.

Joi, 21 octombrie, ora 19.00

Știi de ce merită să investești în tine și în conferința asta? Păi uite de asta:

Cercetările în domeniul atașamentului au reliefat efectele pozitive ale cunoașterii de către individul adult a caracteristicilor tiparului său de atașament (Levine, Heller, 2010; Siegel, 2014). Câteva sunt:
-conştientizarea tiparului de ataşament oferă individului posibilitatea să-și observe comportamentul în cadrul cuplului/relațiilor de atașament (poate uneori un comportament distructiv), și-l poate ajuta să se îndrepte către un spaţiu securizant înainte de a reacţiona în defavoarea relaţiei.

-conştientizarea sistemului de ataşament, a felului în care se activează, a caracteristicilor sale, ajută individul să subscrie la credinţa că “sunt mai mulţi” potenţiali parteneri în lume (mai multe “jumătăți”) , compatibili să îi satisfacă nevoile, şi să primească atenţia sa.

-conștientizarea pattern-urilor de atașament permit individului să își înțeleagă reacțiile, acțiunile, trăirile, și mai presus de orice, nevoile, atât ale sale, cât și ale partenerului/partenerei- figurilor de atașament.

conștientizarea modelului de atașament este benefică pentru creier, deoarece dă posibilitatea restructurării, și trecerea de la o minte necoerentă la una coerentă, prin reflecția asupra experiențelor din copilărie și internalizarea unor noi baze de siguranțe cu figurile noi de atașament (partenerii de relații intime din viața adultă) ce va avea ca și consecință crearea de noi modele de lucru interne pentru atașament. Ca acest lucru să fie posibil este nevoie de efort susținit din partea individului.

Participarea nu e gratuită, că vorba aia… investești în tine în fond. Prețul biletului este 45 RON, iar daca vrei să intri în sala (zoom) scrie-mi un mesaj pe andresanlauramaria@gmail.com

Îți garantez că o să pleci cu mintea mai luminat/ă.

Întâlnirea aduce în față și exerciții de identificare a tiparelor de atașament, exerciții validate științific.

Joi, 21 octombrie, ora 19.00

Atașamentul definit în linie generală ca legătura afectivă a unei persoane cu o alta, a unui animal cu un congener, vorbește practic despre caracterul fundamental și funcția biologică a legăturilor emoționale intime dintre indivizi, despre o parte integrată a comportamentului uman pe toată durata vieţii. Teoria ataşamentului s-a născut din supoziţia că nevoia de a fi aproape de cineva este înscrisă în genele noastre, și printr-o sclipire de geniu John Bowlby a realizat că suntem programaţi prin evoluţie să identificăm anumite tipuri de indivizi, să îi apropiem de noi. Suntem construiţi astfel să depindem de cineva important, nevoia începe din pântecul mamei şi ia sfârşit în ziua în care murim. În fapt, nevoia de a fi lângă cineva special este atât de importantă încât dispunem de un mecanism neuropsihologic complex responsabil cu crearea și reglarea legăturilor noastre cu persoanele faţă de care ne ataşăm (părinţi, copii, parteneri/iubiţi/soţi/soţii). Acest mecanism numit sistem de ataşament constă în emoţii şi comportamente care ne certifică că suntem în siguranţă şi protejaţi atunci când suntem aproape de cei iubiţi. Sistemul atașamentului s-a dezvoltat evolutiv în scopul de a menține individul în siguranță încă din primele zile de existență, iar privit ca un tablou general nu credem că este greșit să afirmăm că tot sistemul de atașament este cel care integrează individul în lumea externă.

În 1959 Bowlby a definit așamentul ca fiind un sistem de control care are scopul să activeze la copil, încă din prima clipă de existență, sentimentul de siguranță și protecție față de persoana care îl îngrijește, de cele mai multe ori mama (Jude Cassidy et. al 2014; Bowlby, 1982). Azi, în termeni generali, atașamentul este definit de către cercetători (J. Cassidy et.al, 2014) ca legătura emoțională de lungă durată cu un anumit individ.

Astfel de legături sunt caracterizate, după cum a subliniat însuși Bowlby, prin următoarele patru trăsături, prin patru comportamente de bază: sunt selective (sunt centrate pe indivizi specifici/figuri de atașament); presupun căutarea proximității (se depune efort pentru a menține apropierea de obiectul atașamentului/figura de atașament, această este căutată în momentele de refugiu); oferă confort și securitate/siguranță; produc anxietate la separare (atunci când legătura de atașament este amenințată și când nu se poate obține proximitatea cu obiectul atașamentului). Bowlby era de părere că aceste comportamente fundamentale devin cel mai evidente în viaţa adultă atunci când o persoană observă confortul şi siguranţa pe care soţii le obţin unul de la celălalt, mai ales în timpul perioadelor de stres.

Teoria atașamentului se referă în fond la nevoia înnăscută de atașament, de căutare a proximității figurii de atașament, iar definiția atașamentului, se regăsește în interacțiunea părinte-copil. Cei doi protagoniști formează o legătură, numită legătura de atașament. Calitatea acestei legături este dată de modalitățile ei de formare și are tendința de a se permanentiza, are rol în protecție și siguranță funcționând ca un sistem de atașament. Conform teoriei atașamentului, și cercetărilor inteprinse încă de la debutul acesteia, eșecul copilului de a-și forma o legătura sigură cu una sau mai multe persoane în primii ani de viață este corelată cu inabilitatea de a dezvolta relații personale apropiate, intime la maturitate.

Mecanismul atașamentului se dezvoltă încă din viața intrauterină și un tipar de atașament care funcționează prin modele de lucru interne (cognitiv-afective, automate, inconștiente) se stabilizează în prima copilărie. Mecanismul atașamentului este cel care asigură ca procesele cerebrale care deservesc cogniția socială să fie organizate în mod corespunzător și pregătite să echipeze individul pentru o existență cooperantă și colaborativă cu semenii săi (P.Fonagy, M. Target, 2006). În acest sens, cercetarea a trasat trei direcții clare, care spun cert că (Schore, 2002; Cassidy 2013, Siegel, 2014):

  1. Relațiile noastre și legăturile afective, pe care le dezvoltăm încă din primele zile de existență, modelează dezvoltarea creierului și funcționarea sa integrată. Totodată, încă din primele luni de viață, individul își formează un tipar/mod de raportare la relațiile afective, tipar ce are tendința să se stabilizeze în timp și să se transpună în viața adultă.
  1. Experiențele de atașament primare formează circuite neuronale, care se stabilizează până la vârsta de 12-18 luni, înainte de formarea și funcționarea deplină a structurilor cerebrale ce permit realizarea memoriei explicite, prin care individul trăiește posibilitatea aducerii aminte (memoria conștientă- ce implică senzația lăuntrică a aducerii aminte). În consecință tiparele primare de atașament, dezvoltate în prima etapă a vieții individului, se vor înregistra în ceea ce cercetătorii din domeniul atașamentului au conceptualizat ca a fi memoria implicită (memoria inconștientă, nu implică senzația aducerii aminte).
  2. Experiențele noastre primare de atașament formează pattern-urile inconștiente prin care individul se raportează la relații în întreaga sa existență, ce ajung depozitate în memoria implicită, și care continuă să ne influențeze de-a lungul întregii existențe modul în care percepem legăturile afective, și modul în care creierul răspunde experiențelor afective. Desigur experiența poate remodela în timpul vieții individului tiparul său de atașament, însă studiile au arătat că aceasta schimbare presupune la individul adult mult efort susținut conștient, și asta pentru că tiparelele de atașament din copilărie, se stabilizează în general devreme în viață, și se transpun în viața adultă.

Dincolo de importanța evolutivă a relației de atașament de a asigura protecție fizică și confort psihic nou-născutului, observăm că rolul atașamentului este mult mai complex, fiind esențial în conturarea personalității individului, în modul său de a dezvolta și întreține relații de-a lungul existenței sale, în modul în care răspunde la stress, influențând și orientând comportamentul individului în situații de pericol (sau percepute ca periculoase) din copilărie și până în viața adultă.

Pentru o dezbatere pe larg despre tiparele de atașament și dinamica relațiilor în viața adultă vă aștept joi, 21 octombrie, ora 19.00

Să fie cu bine în Sine,

Andreșan Laura Maria, psiholog clinician, psihoterapeut

Lasă un comentariu