Ar trebui să învățăm de la copii

Ar trebui să învățăm de la copii

Realitatea zilelor noastre este tare dură pentru o proaspătă mămică. Societatea vrea să îi naștem direct independenți: să mănânce singuri de la 6 luni, să fie înțărcați rapid, să doarmă și să adoarmă singuri, să meargă repede, de preferat pe unde avem noi nevoie. Uităm, încet-încet că un copil are nevoie de timp pentru a deveni EL, pentru a fi independent, pentru a învăța că lumea lui este alta față de a părinților lui. Uităm că el are nevoie de mama, de tata, de timpul cu ei. Condamnăm părinții pentru te miri ce. Însă ar trebui să învățăm de la copii: să ne învețe cum să îi iubim, cum să îi educăm, cum să îi îmbrățișăm, cum să fim acolo pentru ei.

Ar trebui să învățăm de la copii. Iubesc fără să se îndoiască, îmbrățișează fără preaviz, râd fără să stea prea mult pe gânduri. Scriu chestii colorate pe pereți și cred în cel puțin zece vise imposibile. Nu ajung la raftul cel mai înalt, dar ating cerul cu vârful degetelor.

Fabrizio Caramagna

Printre alăptat și schimbat de scutece, timpul trece foarte repede cu un bebeluș. Nopțile par atât de lungi când colicii nu le dau pace, când dormi cu el în brațe într-un scaun, dar anii trec atât de repede. Anii trec pe lângă noi, în timp ce așteptăm să treacă de încă o etapă obositoare.

Unde ne grăbim? Unde ne grăbim să îi rupem de noi? Etapele de desprindere de mama vin natural; noi trebuie doar să ghidăm copiii pe acest drum uimitor al descoperirii lumii interioare și exterioare.

Iți spun: ține-l în brațe cât încă mai vrea, cât încă mai simte nevoia! Dormi cu el sau fără el, dar adoarme-l ușor, cu cântecele și povești. Veghează-i somnul când e bolnav, sau când îți e prea drag de el! Spală-l cu drag, udând baia întreagă, cât încă mai stă la spălat. Profită acum de pupicii cu bale, pupicii cu gura deschisă, pupă-l mult, pupă-l în plus, pentru că va veni timpul când nu va mai vrea pupicii tăi! Mai pupă-l odată!

Ești obosită după sutele de nopți cu somn întrerupt, iar el, copilul, mai vrea să îi citești odată, mai vrea să faceți iarăși un puzzle, mai vrea să te joci cu el. Joacă-te cu el! Jocurile lui vor deveni din ce în ce mai complexe și se va juca fără tine.

Răspunde-i la toate întrebările. Hrănește-i curiozitatea și setea de cunoaștere. Cu timpul va învăța din cărți, nu de la tine. Sunt multe întrebări acum, însă timpul le va transforma în discuții cu Siri sau Alexa. Ascultă-l când are nevoie de tine. Observă-l pentru că are mare nevoie să fie validat, să fie văzut, să vadă iubirea din ochii tăi.

Stai cu el și petrece cât mai mult timp cu el. Timpul e singura voastră bogăție: timpul alături de ei. Momentele împreună, fie că sunt prinse în poză sau nu, momentele cu ei sunt toată averea noastră, toată bucuria noastră pe măsură ce ei cresc și devin independenți.

Casa o să rămână curată și aranjată, nu vor mai fi pete pe masă sau pe covor. Hainele vor sta la locul lor, jucăriile vor fi puse bine în cutii, prăfuite de vreme. Serile vor fi doar ale noastre, iar nopțile ne vom dori să ne mai deranjeze mânuțe mici din somn.

Ar trebui să învățăm de la copii: să râdem mai mult, să ne prostim, să ne iubim, să ne pupăm și să ne îmbrățișăm fără motiv. Chiar dacă azi a spart cana ta preferată sau a pătat covorul, explică-i că a greșit, dar ia-l în brațe și pupă-l pe obraz, pe mâini, pe burtică. Tine-i în brațe și mai citește pentru a 3a oară cartea lui preferată de povești. Rămâi cu el acolo până adoarme. Azi ești mami, dar mâine vei deveni mama.

Râzi azi cu el, sărind în bălți, în trambulină! Mai pupă-l azi încă o dată și încă o dată! Mai ia-l odată în brațe și spune-i “Te iubesc!”

Lasă un comentariu