A doua chemare, și un blestem de îmbălsămare

A doua chemare, și un blestem de îmbălsămare

Zânele-s chemate la adunare de aistă albă vrăjitoare, eu!

A doua chemare- marți, 2 noiembrie, ora 17.15, ne vedem prin ZOOM. #ParticipareGratuită – pentru membrele grupului Moms4Moms– cel mai autentic grup de muieri alese (linkul de logare o să fie disponibil exclusiv în grup)

Blestem de Îmbălsămare

În patru zări și-n patru mări, fie-ți luată putere-n țări… multe să fii împrăștiat, fătuca să poate a fi îngropat, și dorul, și fuiorul, și strigătul cu bocetul, și iubirea aia mare ce i se așează-n cale ca piedică în înfăptuire, așa că pierde-te-neștire, răsfirate-n pulbere, și mori în apă tulbure, sub cântul meu preasfânt tu du-te, cu vrute și cu nevrute te blestem să te despici demn, să crape tot ce-a fost însemn, doar în apusuri să mai fie marea ta împărație.

Pun un brat de mătrăguna, iasomie și cunună de oseminte demult moarte, de vrăjitoare dezgropate, ca să alunge sfântul bun, să nu mai aibă tărâm, în sufletul muierii drepte, să poată în viu să te dezvețe, să te deșire fir cu fir, să scape de ce e pustiu, să te calce greu în tălpi, să nu mai fie doar în părți, să se împletească făr’ de tine, să dospească plăcinte pline … cu multă verdeața creață, cu făina ei nu furată ..pe ascuns de la strigoi, să creadă în azi nu în apoi, să-și aprindă soba veche cu lemne vii ce dau să lege.. binele de ce-i amu, seninul de un acum.

Cu o țâr’ de sfânt secret, am legat acest blestem, în gând îl înalț și-n glas îl spun.. Du-te și rămâi tu dus!

C-o mâna prinsă de Dumnezeu, si aialaltă de dracu’ al’ rău, am putere să te dreg și-n etern eu să dezleg…

În patru zări, și-n patru țări, vântul să te poarte-n mări, și-necat de tot să seci .. De-a pururi, de amu.. în veci!

A doua chemare, marți 2 noiembrie, ora 17.15

Ne întâlnim cu gând bun în pace și de creștere, ca să facem cunoștință între noi, să eliberăm negreli din minte, și să povestim despre o cale prin care ne regăsim divinul care s-a pitit în pântecul nostru; pentru că alese am fost când din praf de stele ne-am născut femei, dătătoare de viață.

Vă aștept cu focul aprins,

Laura Maria Andreșan

Lasă un comentariu