Vechi și nou (obiceiuri pascale)

Vechi și nou (obiceiuri pascale)

….uite tu iubire în zîua de Paște ne spălăm cu apă reșe în care puniem un bănuț și un ou roșu, că așe fășe și bunu tău și noi îl pomenim cu dragoste ducând mai departe obișeiurile. A două zî noi, fetele și muierile, nu se cadie să ieșîm din casă, că trebe să vină udătorii, adică fișiorii să ne ude. La cât ești tu de faină, de la răsărit până s-o însără o să tot auzîm la poartă „mi-s fișior de grădinar cu sticluța în buzunar, am auzît că aveți o floare care stă să se veștejească, îi voie s-o udăm ca să înflorească?” Ș-apăi dacă le dai tu voie or intra să-i omenim cum să cade, cu ouă roșii ca sângele dumniezăiesc și conozac crescut cu bunătate și trudă.

De abia aștep să-i fac cunoscute puiului de om care acum, în timp ce scriu, îmi doarme în brațe.. tradițiile pascale din Ardeal, locul meu natal. Tatăl ei o să-i prezinte, dacă o să vrea, obiceiurile moldovenești, dar cert este că amândoi o să-i spunem că începând cu primul ei Paște, pentru a o celebra, am inventat un nou obicei, mai exact pomul cu ouă. Îl facem de Florii, îl admirăm o saptămână întreagă și-l dezpodobim în timpul sărbătorilor pascale (în prima sau a doua zi, după cum avem chef). În primul an am pus ouă colorate din plastic ca să se joace cu ele, pe măsură ce fiica noastră o să crească o să le înlocuim cu ouă de ciocolată, și apoi cu …daruri cel mai probabil. 🙂 sau cine știe.. Poate chiar vom confecționa împreună podoabele în anii ce urmează.

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu