Mânia și mândria, demonii care nu-ți permit să vezi copilul așa cum l-a văzut Isus

Mânia și mândria, demonii care nu-ți permit să vezi copilul așa cum l-a văzut Isus

Există un om ascuns, un copil ascuns, o ființă îngropată care trebuie să fie eliberată. Aceasta este prima sarcină urgentă a educației: eliberarea în acest sens înseamnă cunoaștere, adică descoperirea necunoscutului. (…) Copilul se află într-o perioadă de creație și expansiune, este suficient să deschidem ușa. Ceea ce creează el, ceea ce trece din neant în existență, din potențial în real nu trebuie să fie înfrânat în momentul în care apare din nimic… Astfel, pregătind un mediu deschis, un mediu potrivit cu acest moment al vieții, manifestarea firească a psihicului copilului și dezvăluirea secretului lui trebuie să se producă în mod spontan. (…) Acesta este scopul educației cu adevărat noi: mai întâi să descopere copilul și efectul eliberării lui. În aceasta constă, am putea spune, problema existenței: pur și simplu să existe.

Educatorul creatorului

Educatorul nu trebuie să-și închipuie că se poate pregăti pentru misiunea lui doar prin studiu… el trebuie să se pregătească lăuntric. Trebuie să se examineze metodic pe el însuși pentru a-și descoperi anumite defecte, care ar putea deveni obstacole în relația cu copilul. (…) Ceea ce trebuie să urmărească educatorul este să fie în stare să-l vadă pe copil așa cum l-a privit Isus (…) Adevăratul educator este omul care se eliberează de obstacolele lăuntrice care îl fac pe copil de neînțeles pentru el (…)

Un astfel de obstacol, un păcat capital care crește în noi și ne împiedică să-l înțelegem pe copil este mânia. Mânia cheamă și se combină cu un obstacol și mai diabolic… mândria. (…) Mânia este un păcat cu adevărat esențial; mândria îl urmează ca să-i ofere un camuflaj plăcut. Mândria înveșmântează personalitatea adultului într-un strat de mantii care-l fac să arate plăcut, ba chiar îndreptățit să i se arate respect. Mânia este adesea ținută ușor în frâu în fața împotrivirii puternice și fermă a celorlalți. Mânia este o manifestare pe care omul o acceptă greu de la ceilalți, de aceea devine prizonieră atunci când este confruntată cu forța. Omul care se găsește rapid în poziția umilitoare de a fi forțat să se retragă se rușinează de mânia lui. De aceea găsim o adevărată supapă atunci când avem de-a face cu persoane incapabile să se apere sau să ne înțeleagă, cum sunt copiii care cred tot ce li se spune. Copiii nu numai că uită repede jignirile noastre, dar se simt vinovați de tot ceea ce îi acuzăm. (…)

Creatorul…

Educatorul trebuie să reflecteze la efectele foarte serioase ale unor astfel de condiții asupra vieții copilului. Doar rațiunea copilului este cea care nu realizează nedreptatea— spiritul lui o simte, devine oprimat sau chiar deformat. Atunci pot apărea reacții ale copilului care sunt expresii ale unei apărări inconștiente. Timiditate, minciuni, capricii, tantrum, insomnie, frici exagerate. (…)

În relația cu copilul, adesea, mânia apare ca o reacție la împotrivirea fățisă a celui mic. Dar în prezența unor expresii mai obscure ale sufletului copilului, mânia și mândria se contopesc într-un complex care asumă forma precisă, calmă și respectabilă cunoscută ca tiranie… Aici avem oprimarea necontestată, care îl plasează pe individul tiranic în fortăreața inexpugnabilă a autorității recunoscute. Adultul are dreptul — pur și simplu pentru că este adult. În societățile primitive, tiranul este considerat trimisul Domnului. Dar pentru copil adultul este însuși Dumnezeu. Acest lucru este inconstestabil. De fapt, singurul care ar putea să-l conteste este însuși copilul, dar acesta trebuie să tacă. Trebuie să se adapteze la tot, să creadă orice, să ierte totul. Când este încătușat nu ripostează și-l roagă binevoitor pe adult să-l ierte, uitând să întrebe cu ce l-a supărat.

Totuși câteodată copilul acționează în legitimă apărare, dar apărarea lui nu este mai niciodată un răspuns direct și intenționat la acțiunea adultului. Este fie o apărare vitală a integrității sale psihice, fie o reacție inconștientă a spiritului oprimat. Numai când mai crește, copilul începe să-și îndrepte reacția împotriva tiraniei ca atare; dar atunci adultul găsește motive justificative ca să se ascundă și mai bine în spatele camuflajului și reușește uneori să-l convingă și pe copil că această tiranie este spre binele lui. (…) Se consideră legitim ca adultul să-l „jignească” pe copil. Adultul poate să-l judece și să vorbească urât despre el și face acest lucru pe față, chiar dacă îi rănește sentimentele. Nevoile copilului sunt conduse sau suprimate de adult după cum dorește. Un protest din partea copilului este considerat o subordonare care ar deveni periculoasă dacă ar fi tolerată. (…) În mândria lui adultul crede că el creează în copil tot ceea ce este el însuși. Adultul crede că el este cel care-l face pe copil bun, cuminte, inteligent.. Pentru a desăvârși imaginea adultul neagă că este un tiran. Care este tiranul care a recunoscut vreodată că își sacrifică supușii?

Pregătirea pe care metoda noastră o cere de la educator este să se poată examina pe sine, să se purifice de mândrie, mânie, de tiranie și să devină modest — acesta este primul și cel mai important lucru. Iar după aceea să se înfășoare în compasiune. (…) Acesta este punctul central de echilibru fără de care este imposibil să se meargă înainte.

Maria Montessori- Taina Copilăriei

Nu vrem să spunem că trebuie să aprobe toate acțiunile copilului.. sau că nu trebuie să facă nimic pentru a ajuta la dezvoltarea inteligenței și a sentimentelor lui. Dimpotrivă, nu trebuie să uităm că scopul nostru este să educăm, să fim cu adevărat de ajutor copilului. Dar mai întâi este necesar un act de modestie, de dezrădăcinare a prejudecăților din inimile noastre, așa după cum preotul trebuie să recite Confiteor înainte să se ducă în altar.

Nu spunem că trebuie să i se refuze copilului ajutorul pe care i-l poate oferi educația, ci că trebuie să se facă o schimbare radicală în starea noastră interioară, care ne împiedică pe noi, adulții, să-i înțelegem.

*** preluare din cartea Taina Copilăriei- Maria Montessori

Citește și -COPILUL CREEAZĂ LUMEA ȘI SE DOBÂNDEȘTE PE SINE (Maria Montessori)

COPILUL, CREATORUL/PĂRINTELE OMULUI

COPILUL MIC ȘI DRAGOSTEA PENTRU ORDINE (DEZORDINEA POATE DUCE LA TANTRUM SAU CHIAR BOALĂ)

SOMNUL LA BEBELUȘI ȘI COPILUL MIC (PERSPECTIVA MONTESSORI)

O LUME ÎNTREAGĂ DE GÂNDIT (DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI-PERSPECTIVA MONTESSORI

INTELIGENȚA IUBIRII

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu