Le citim (și) copiilor mici?

Le citim (și) copiilor mici?

Cred că toate ne-am întrebat când începem să le citim bebelușilor, dacă are rost, dacă ne înțeleg, dacă le place. Sute de întrebări, ca de fiecare dată când vrem să facem ceva pentru ei și nu știm cum să începem.

Putem privi cititul ca o joacă, de început. Țin minte și acum momentul când le-am prezentat prima carte colorată, cu ferestre și imagini colorate, cu animăluțe și cu sunete. Au fost atât de entuziasmați. Aveau 6 luni. Încă exersau statul în funduleț, mersul de-a bușilea. Însă i-am învățat să privească cititul ca pe o joacă. De fapt, asta și este, o joacă de limbaj, pentru că noi vorbim și le citim și le explicăm, și o joacă de atenție, pentru că ei stau atenți și ne privesc încercând să înțeleagă gesturile noastre și sunetele.


Când să începem? Oricând!Pe bebeluși îi liniștește vocea calmă a mamei, mai ales când citim relaxate o poveste încântătoare.

Ce cărți ne-am plăcut nouă?

Cărțile de bebeluși – au contraste puternice, sunt foarte colorate. Vederea lor se formează încet, iar culorile acelea puternice îi ajută să se concentreze și le atrag privirea. Le putem citi noi, îi putem pune pe burtică și astfel exersăm și statul pe burtică și ridicarea capului. Sunt moi, textile, colorate, sunt cu imagini mari, clare.

Cărțile senzoriale – din toate materialele posibile, cu animale, cu mașinuțe, cu cântecele cunoscute. Pot fi din pânză, din plastic, din carton gros. Tot la 6 luni le-am prezentat o carte senzorială. Avea o oiță și material ce imita blana oiței, o omidă și pufi ca de omidă, blana unui cățel, a unui urs. Când unul din băieți a atins oița s-a speriat așa rău, a început să plângă și a împins cartea. A fost tare haios și atât de plăcut să văd că îl stimulează. Nu toate reacțiile trebuie să fie pozitive, de acceptare. Și frica este o reacție bună. Și dezgustul. Trebuie să le învețe pe toate.

Cărțile cu sunete – fie melodii cunoscute, fie simfonii scurte și ușoare. Încercați să le testatți înainte de a le cumpăra pentru a vedea dacă sunetul este prea strident, deranjant.

Cărțile cu câte un rând, sau un cuvânt pe pagină, dar cu desene mari și simple, sunt tare bine primite de copiii în jur de 1 an. Le poți spune povestea în timp ce ei răsfoiesc cartea.


Cărțile cu rime simple – pentru copiii de 2 ani și peste. Sunt plăcute, ajută dezvoltarea limbajului și vă puteți prostii împreună. Îl implică foarte ușor pe bebe în acțiune. El poate termina rima, poate dansa, poate mima, poate gânguri.

Cărțile de povești – sunt potrivite pentru copiii peste 3 ani, care au mai multă atenți și pot sta captivați toată povestea. Totuși, asta nu m-a împiedicat ca începând de la 1 an să le citesc când îi băgăm la nani ziua. Când pur și simplu nu mai știam ce să le cânt, le citeam. Și ascultându-mi vocea, adormeau. Cartea stătea pe jos, ei fiecare la el în pătuț. Îi mângăiam pe cap și le citeam și așa adormeau. Poate azi citeam o pagină, mâine 5 rânduri, poimâine 3 pagini.


Chiar dacă pare că nu au răbdare, că nu înțeleg, e bine să considerăm cititul pentru ei o joacă, o metodă de a le dezvolta vocabularul, de a îi încuraja să vorbească. Îi vom ajuta să se împrietenească cu cărțile, să nu le considere mai târziu dușmani, balauri, pedepse (”iar trebuie să citesc!”, ”m-a pus mama să citesc cartea asta, iar mie nu îmi place!”).

Și cel mai important, este o metodă plăcută de a petrece timpul cu copilul / copiii tăi, de a te conecta cu el, de a îl învăța diverse lucruri, la orice vârstă.

Capacitatea de învățare a bebelușilor este impresionantă. Capacitatea copiilor de a înțelege mesajele ascunse din cărți este fenomenală. Vor face analogii, vor știi să compare realitatea cu cărțile, vor știi să facă diferența între desen animat și carte ilustrată.

Intereseul pentru cărți, pentru povești se cultivă. Dorința de a citi se întreține prin cărți potrivite vârstei, prin cărți cu fabule.

Închei cu o postare de pe net. Nu mai știu exact de unde:

Cu drag,

Lavi Mom

Say thanks 🙌

Give a shoutout to Iana Dmytrenko on social

Lasă un comentariu