Kit de supraviețuire la grădiniță – pentru mămici, bineînțeles

Kit de supraviețuire la grădiniță – pentru mămici, bineînțeles

Anii trec atât de repede când ai lângă tine doi ștrengari minunați și mofturoși. Acum 3 ani începeam tratamentul pentru fertilizare, iar acum țin în brațe cei mai minunați băieței din lumea mea. Lumea mea a devenit mai gălăgioasă, mai haotică, însă așteptam de prea mult timp haosul ăsta minunat.

Acum a venit momentul grădiniței. Pandemia a schimbat modul în care lăsăm copiii să interacționeze, grădinițele au schimbat metodele normale de integrare a copiilor. Ne adaptăm cu toții noilor metode și evoluăm. Începem grădinița altfel față de cum începeau copiii acu 2 ani. Începem cu măștile pe față, zâmbim doar cu ochii.

Aici aveau 6 luni și cunoșteau prima lor carte

La 1 septembrie am făcut pasul cel mare și am dus copiii la grădiniță. Suntem ferm convinși că va avea un impact pozitiv în dezvoltarea lor, din punct de vedere al limbajului, al dezvoltării abilităților de comunicare-relaționare, al dezvoltării motricității, spiritului de echipă, a dorinței de a împărți. Însă nimeni nu te poate pregăti pentru plânsul lor, pentru perioada de început, pentru o despărțire de câteva ore. Nu îi lași acasă și tu pleci la relaxare, ci îi lași într-un mediu nou, cu o persoană străină și ție, dar în care trebuie să ai încredere.

Eu văd acest plâns ca o reacție normală și sănătoasă. Odată, copilul plânge pentru că locul este străin și trebuie să îl descopere. Lumea lui mică devine mare și lucrul acesta este înspăimântător și pentru adulți. Apoi, educatoarele sunt persoane străine. Este sănătos să plângă la străini, tocmai pentru că așa își anunță părinții că el crede că este în pericol. Copiii nu trebuie să vorbească cu persoane ce nu le-au fost prezentate de părinți ca fiind de încredere. În final, atâția copii, chiar și asta e înspăimântător. Atâția ochișori mici asupra ta, curioși, plângăcioși și ei, roșii de la o sesiune anterioară de plâns.

Prima zi de grădiniță! Am avut emoții încă de când i-am înscris. Sunt sigură că există și mămici care nu au nici o emoție că începe grădinița, însă eu nu fac parte din categoria asta. Nu îmi era frică de persoanele străine, că îl voi lăsa cu ele, ci îmi era teamă de reacția lor.

Grădinița unde mergem este axată pe o integrare lentă, tocmai pentru a îi învăța pe copii că nu este o corvoadă să meargă la grădi, ci este o joacă, un loc de întâlnire cu noii prieteni.

Dar de unde să știe piticii mei?!? Am ajuns acolo, am intrat și noi părinții cu emoții, și ei. Îi pregătisem de acasă: ”După nani, vom merge la joacă cu copiii! Mami și tati vor sta acolo cu voi, însă educatoarele vor avea grijă de voi! Mami și tati vor veni mereu să vă ia acasă, după sesiunea de joacă cu copiii!” Atâtea cuvinte noi pentru ei. Sasha a plâns puțin, însă când a văzut locul de joacă și că noi suntem pe aproape, s-a liniștit. Patrick a plâns așa rău, mie mi-au dat lacrimile de suferința din glasul lui. A plâns și a doua zi la fel de rău.

În a treia zi i-am dus, le-am spus că îi las la joacă cu copiii. Sasha mi-a făcut semn să plec și mi-a urat ”Paaa!” cu zâmbetul pe buze. Patrick însă iar a plâns. Tot rău! L-am asigurat că mă voi întoarce, am întors spatele și am plecat la plimbare în jurul grădiniței și a parcului. Îmi dădeau lacrimile și mie, dar am continuat să merg. L-am mai auzit plângând, dar când am ajuns din nou în fața porții grădiniței se liniștise. Victorie! Au stat aproape 2 ore. Când m-am dus să îi iau, fericirea de pe chipul lor când m-au văzut, mi-a topit inima. Patrick a început direct să salute educatoarele: ”Paa! Paaaa!” ca să le fie foarte clar că el pleacă acasă cu mami. Iar Sasha a zis pe limba lui un ”La revedere!” politicos.

În a doua săptămână, luni dimineață, Patrick s-a dus râzând la grădi, dar Sasha a plâns. Așa e cu gemeni! Nu ai timp să te plictisești! Mereu fac schimb de echipă, predau ștafeta.

Din experiența noastră – sfaturi pentru o tranziție lină a copilului:

  • Nu te strecura să pleci când nu te vede – e normal să se perie copilul că nu te mai vede și că e singur. Până acum, când ieșeai cu el în parc îi spuneai să stea lângă tine și să se uite după tine, iar acum, brusc!, ar trebui să fie liniștit că nu te vede?!? Anunță-l că vei pleca și asigură-l că te vei întoarce!
  • Spune-i ”Pa” și asigură-l de o sută de ori că te vei întoarce – este dureros să îl vezi plângând și este atât de greu să îi spui ”Pa!” când tot ce ai vrea să faci e să îl iei în brațe să îl liniștești, însă asigură-l că vei veni după el. Va înțelege! Copiii ne înțeleg limbajul non-verbal. Știu că vom veni.
  • Lasă-l mereu educatoarei lui – nu îl pasa de la o persoană la alta. El trebuie să capete încredere în educatoare, să știe că dacă mami și tati îl lasă acolo, e în siguranță. Copiii mici au nevoie de rutină, au nevoie să știe că zi de zi facem același lucru în lumea asta mică a lor. Schimbarea ne sperie și pe noi adulții, dar pe ei?!?

Mă simt norocoasă că am găsit această grădiniță, unde acomodarea este treptată, nu bruscă. Îmi place foarte mult și că promovează independența copiilor și îi încurajează să aibă încredere în ei. Ca și noi! Nu mă încântau deloc grădinițele clasice, unde auzi doar ”copilul îl aduceți mâine, îl lăsați la ușă și tot de acolo îl luați”. Mă înfiora pe mine gândul acesta, dar pe ei?!? Știu că aceasta este metoda clasică, și că ”așa trebuie” și ”așa e mai ușor pentru ei”. Însă eu nu cred asta! Și dacă eu nu cred ceva, nu pot aplica metoda asta pe copiii mei.

Mai țineți minte cum a fost prima zi de școală? Prima zi la liceu? Prima zi la facultate? Prima zi la fiecare loc de muncă nou? Țineți minte câte emoții aveați? Frica noului început? Privirile ațintite asupra voastră?!? Acum înmulțiți cu 1 milion și cam asta simte un copil de 2 ani când îl lăsați la grădi singurel. Acomodarea treptată îi ajută să privească cu plăcere grădinița, să fie încântați, entuziasmați.

Copiii sunt diferiți și vor reacționa diferit la grădiniță! Nu totul ține de educatoare. Ea acționează și reacționează la fel cu fiecare copil. Însă percepția, trăirile, emoțiile și reacțiile fiecărui copil sunt diferite. Gemenii mei au avut reacții complet diferite: unul a fost curios și entuziasmat, celălalt foarte speriat. Primul părea acomodat din prima, al doilea știam că va avea nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda.

Ce înțelegem prin noțiunea că ”un copil s-a acomodat cu grădinița”?

Să fie prezent și dornic să participe la activități

Încă de la început, Sasha a fost dornic să vadă activitățile din curte, să exploreze toată zona. Avea multe lucruri noi de învățat, de explorat. Privea cu o sete de a învăța și el ce fac ceilalți copii. Chiar dacă era vorba doar de udatul florilor. Însă pentru el era ceva ce ei, copiii toți, făceau și explorau și voia și el să facă. Patrick, în schimb, a fost fascinat de activitățile din clasă: puzzle-uri, sortat piese pe culori, forme, mărimi.

Să plângă doar un pic

După plânsetele din primele zile, când ne-a cunoscut tot cartierul, plânsetele ușoare din a doua săptămână pot fi încadrate la niște miorlauri de pisicuțe. Încep să cunoască educatoarele, încep să cunoască clasa, copiii.

Să interacționeze cu ceilalți copii

De fapt, pentru mine, socializarea este marele avantaj al grădiniței. Copiii evoluează altfel la grădiniță, față de acasă. Puterea exemplului este incredibilă. Îi pot arăta eu, mama, de o sută de ori să facă ceva, de exemplu, să umple stropitoarea de la robinet, și nu o va face. Însă vede o dată un copil făcând acest lucru și obținând o reacție pozitivă de la un adult sau chiar reacție pozitivă pe fața altui copil, imediat va începe să copieze gestul.

Să fie vesel când vii să îl iei

Veselia lor când îi luăm, ne umple sufletele și sunt sigură că și pentru ei este o senzație tare plăcută să ne vadă și să ne sară în brațe. Mânuțele lor mici care ne iau de gât, obrăjorii pe care ni-i întind să îi pupăm și mândria cu care ne iau de mână și spun tuturor ”Paaa!” sunt doar semne bune. Au suferit după noi, dar s-au distrat cu copiii și se bucură că mergem acasă.

În colectivitatea de copii, cel mic este cu adevărat implicat în sarcinile vieții cotidiene: el participă la acțiuni concrete și utile, precum prepararea gustării, îngrijirea mediului apropiat, aranjarea mesei etc. Grupul, incluzând și educatorii, formează o comunitate. Copiii recunosc importanța celorlalți și țin cont progresiv de nevoile fiecăruia, individual, întrucât ei simt că propriile lor nevoi sunt luate în considerare. A oferi o însoțire / ghidare adaptată capacităților și nevoilor fiecăruia, individual, este perfect posibil într-o structură colectivă.

[…]

Dar când este vorba de a integra o structură colectivă, Montessori sau nu, trebuie să fii vigilent la început, în perioada de adaptare. În viața unui copil separările sunt etape importante și, cu cât se petrec mai bine, cu atât sunt trăite mai bine. Miza este importantă, căci ambianța tuturor separărilor care vor veni se creează pe tiparul celor dintâi. Este primordial să nu ne grăbim și să stabilim tranziții progresive care țin cont de reacțiile copilului, care se bazează pe observarea comportamentului său. Este bine să marcăm etape. În timpul perioadei de adaptare, copilul capătă progresiv încredere în noii săi companioni (adulți și copii) și, cu aceeași ocazie, încredere în el însuși.”

Montessori de la naștere la 3 ani, Charlotte Pousin

Mi-aș dori din suflet ca toate grădinițele, de stat sau din privat, să asigure un program pentru perioada de adaptare a copiilor, să stabilească etape clare și ușoare, să realizeze tot acest proces cu blândețe. Este un proces dificil atât pentru copii, cât și pentru părinți.

Știu că sunt mii de situații, sunt părinți ce nu au altă opțiune decât să îi ducă și să îi lase, sunt șefi neînțelegători, care nu pricep că ai nevoie să mai stai azi 30 de minute în plus la grădiniță că să își îmbrățișezi copilul, sunt mii și mii de cazuri, însă încercați să vă puneți în pielea lor: voi cum v-ați simți dacă cineva v-ar smulge din brațele persoanei iubite și v-ar lăsa cu necunoscuți, într-un loc străin?

Cu drag,

LaviMom

Photo by Gautam Arora on Unsplash

Photo by Element5 Digital on Unsplash

2 Comentarii

  • Cristina Marin
    8 septembrie 2020 13:07

    Un articol foarte util. Bebelușul meu încă nu merge la grădinița, dar îmi place sa ma pregătesc din timp, sa fiu pregătită!

    • LaviMom
      10 septembrie 2020 11:17

      Cu drag! Voi povesti mai multe pe măsură ce acumulăm experiență.

Lasă un comentariu