Inteligența iubirii

Inteligența iubirii

Întregul travaliu al vieții care se împlinește în conformitate cu legile sale proprii și pune ființele în armonie una cu alta, devine conștient sub formă de iubire. (…) Nu este iubire în sensul în care aceasta este înțeleasă în mod curent, ca un sentiment, ci o iubire a inteligenței care vede, asimilează și se construiește pe sine însăși prin iubire. Da, călăuza interioară care îl conduce pe copil să observe ceea ce este în jurul lui s-ar putea numi, cu cuvintele lui Dante, „inteligența iubirii”. Este, într-adevăr, o formă de iubire care le conferă capacitatea de a observa într-un mod atât de intens și meticulos lucrurile din mediul lor pe care noi, devenind indiferenți, le trecem cu vederea.

Mulțumesc pentru ouă, sunt delisioase

Iubirea copilului este încă lipsită de constraste. Copilul iubește pentru că receptează, pentru că natura îi poruncește să facă așa. Și ceea ce percepe absoarbe pentru a face din aceasta o parte din propria viață, pentru a-și crea propria ființă. (…) Adultul este un obiect special al iubirii. De la el copilul primește lucruri și sprijin material, de la el preia cu o iubire intensă, ceea ce îi este necesar pentru autoconstruire. (…) Pentru copil cuvintele adultului sunt stimuli supranaturali. Adultul este cel care, prin acțiunile sale, îi arată copilului venit din neant cum se mișcă oamenii. (…)

Copilul îl iubește pe adult mai mult decât orice, dar oamenii vorbesc numai de dragostea adultului pentru copil. Se mai spune că trebuie să-l învățăm pe copil să iubească, să-și iubească mama, tatăl, profesorii… să iubească florile, animalele, totul. Dar cine îl va învăța?(…) Cei care pun toate manisfestările lui spontane pe seama capriciilor și care cred că trebuie să se apere și să-și protejeze bunurile împotriva lui? Este clar că nu așa trebuie să fie un profesor de iubire…

Dimpotrivă, copilul este cel care îl iubește pe adult, care vrea să fie în preajma lui, să fie întotdeauna cu el și a cărui plăcere este să-i atragă mereu atenția asupra lui.

-Uite-mă, stai cu mine!

Wow, cât ai mâncat de ai clescut atâta?

Când se duce seara la culcare copilul îl cheamă pe cel drag și se roagă să nu plece de lângă el. (…) Adultul trece pe lângă această dragoste mistică fără să o observe. Dar micuțul care ne iubește așa de mult pe noi adulții, va dispărea (…) Când crește copilul va spune un „Noapte bună” indiferent. Cine va mai dori să ne vadă mâncând, deși el nu mănâncă nimic? Ne apărăm împotriva iubirii lui care va trece și nu vom știi niciodată ceva pe măsura ei. În vâltoarea vieții noastre spunem: „nu am timp, nu pot, am atâtea de făcut”, iar în sinea noastră ne spunem „copilul trebuie să se învețe, altfel devenim sclavii lui”. Ceea ce dorim este să fim liberi de el ca să facem ceea ce ne place nouă să facem, eventual ca să nu renunțăm la confortul nostru.

Vlei niște apiță? Că tot zici beee… și mă gândesc că ți-e sete

Copilul este văzut ca teribil de neascultător când se duce și își trezește mama și tatăl dimineața (…) Copilul se duce să-și caute părinții care încă mai dorm ca și când ar spune:

-Învățați să trăiți în mod sfânt; s-a făcut lumină, este dimineață. (…)

Poate că micuțul se împiedică, poate că inimioara îi bate de frică pe întuneric, dar copilul învinge tot, se apropie și îi atinge. Adesea, tatăl și mama îl dojenesc:

-Nu ți-am spus să nu mă trezești dimineața?

-Dar nu te-am trezit, spune copilul, eu doar te-am atins și am vrut să-ți dau un pupic.

Este ca și când ar spune: nu am vrut să te trezesc fizic, am vrut să-ți trezesc spiritul.

Iubirea copilului are o mare importanță în ceea ce ne privește. Tatăl și mama lui dorm toată viața, au tendința să ignore totul și este necesar ca o mică creatură să-i zgâlțâie și să-i sprijine cu o infuzie de energie vie și proaspătă pe care ei au pierdut-o demult. Este nevoie ca o ființă care trăiește în alt fel să vină să le spună în fiecare dimineață:

-Iată o nouă viață, pe care voi ați uitat-o. Învățați să trăiți mai bine.

Să trăim mai bine. Să simțim atingerea iubirii. Omul ar degenera fără copilul care să-l ajute să se reînnoiască.

Gata pe săptămâna asta, le-am văzut pe toate

*** preluare din cartea Taina Copilăriei- Maria Montessori

Citește și -COPILUL CREEAZĂ LUMEA ȘI SE DOBÂNDEȘTE PE SINE (Maria Montessori)

COPILUL, CREATORUL/PĂRINTELE OMULUI

COPILUL MIC ȘI DRAGOSTEA PENTRU ORDINE (DEZORDINEA POATE DUCE LA TANTRUM SAU CHIAR BOALĂ)

SOMNUL LA BEBELUȘI ȘI COPILUL MIC (PERSPECTIVA MONTESSORI)

O LUME ÎNTREAGĂ DE GÂNDIT (DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI-PERSPECTIVA MONTESSORI

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu