(IAR) Nu mănâncă?!?!

(IAR) Nu mănâncă?!?!

Eu, mama Micilor Mofturoși, am des spre foarte des această provocare.

După cum prea bine am învățat de când îi avem pe ei, copiilor mici le priește rutina. Așa că am creat și o rutină a meselor. Știm bine că nevoile lor energetice sunt în raport cu talia lor, așa că nu am pretenția să mănânce ca un adult sau cât un adult. Beneficiul rutinei este că le e foame cam în același interval orar zilnic, ceea ce face ca programele noastre să fie comune, al meu cu munca și al lor cu joaca.

Nu-ți forța copilul să mănânce, căci nu va mai mânca deloc. Dacă ești îngrijorată că nu mănâncă, vorbește cu asistenta, care va studia graficele de creștere a bebelușului și va urmări evoluția lui – este foarte posibil să descoperi că temerile tale sunt neîntemeiate și să micuțul va continua să crească bine. Dacă pare activ și vioi, probabil că primește suficientă energie din ceea ce mănâncă. Laptele este considerat și el un aliment mai degrabă decât o băutură, așa că, dacă bea 500-600ml pe zi, primește o combinație echilibrată de nutrienți importanți. O parte din acest lapte poate fi oferit sub formă de budinci și de sosuri cu lapte sau amestecate cu cereale pentru micul-dejun.

Mama și copilul, Dr. A.J.R. Waterston

Înainte de 1 an le plăceau fructele la nebunie, acum suntem într-o perioadă fără fructe. Adorau banana cu avocado, acum mai puțin. Nu mâncau carne, acum sunt carnivori convinși. Sasha e fan brânză, Patrick e fan chiftele.

Din experiența proprie cu Micii Mofturoși, vă pot spune următoarele:

Pe timp de vară caniculară, refuzăm mâncarea

Ca și vara trecută, de când a început canicula, doar ciugulim. Puțină mâncare la micul-dejun, apoi un prânz rapid, un biberon de lapte, o gustare, cina și laptele de nani. Dar multă apă între, multe lichide. Frustrant pentru mine, care le gătesc și mă chinui să vin cu idei noi.

Iar nu mănâncă!

Încerc pe cât posibil să nu mă enervez. Am zile în care acceptă mâncarea ușor, zile în care doar se joacă cu ea și mă enervez, și zile în care refuzul este complet. Metoda înfometării este o sabie cu două tăișuri: i se poate face foame până la masa următoare, sau îi și trece senzația de foame, uită și iar nu mănâncă. Dacă refuză prima variantă, după 5 minute încerc și varianta a doua. Întotdeauna mai am altceva în frigider, nu mă apuc pe loc să gătesc altceva în speranța că va mânca. De când am început diversificarea, mereu am avut minim 2 variante în frigider.

Fiecare copil e diferit

Asta am învățat-o pe pielea mea, încă de la începutul diversificării. Am doi copii, cu două gusturi diferite, cu două apetituri diferite. Așa că, ma repet: fiecare copil e diferit, fiecare copil mănâncă ce și cât are nevoie din ce îi oferim noi. Aceste e rolul nostru de adulți: să le oferim mâncare bună.

Farfurie, bol, castron?

Nu aș putea spune că e importantă și farfuria. Avem tare multe mărimi și modele și nu pot spune că vreodată i-am convins să mănânce tot din farfurie, doar pentru că era farfuria frumoasă. Depinde de cum au ei chef. Foarte rar, dar chiar subliniez: foarte rar mănâncă tot din farfurie. Dar nu asta e important pentru mine. Ce contează pentru mine e să mănânce din ce îi pun eu acolo, să aibă ceva în stomăcel, să guste, să testeze arome noi, texturi noi. Ce contează cel mai mult este calitatea, nu cantitatea. Fiecare copil știe de câtă mâncare are nevoie, cum și noi adulții știm. Unii copii se simt copleșiți când au o farfurie mare, plină cu mâncare. Iar tu, ca părinte, vei fi frustrat când vei vedea că din farfuria mare a luat doar două bucățele. Strategia mea principală e să le pun puțin în farfurie, și dacă văd că au succes preparatele, mai am o farfurie cu surplus și îl împart. Ce vreau eu să spun este că nu există o cantitate minimă sau maximă pe care trebuie să o oferim copiilor.Plus că, atunci când au erupții dentare, sunt bolnăviori sau au salturi mentale, cam refuză mâncarea.

Parenting legat de hrană

Un obicei pe care mulți părinți tind să îl aibă este acela de a controla tot ce le dau de mâncare copiilor, de a le dicta ce, cât, când și cum să mănânce. Fără să își dea seama, le schimbă în rău relația cu hrana, le cresc anxietatea și neîncrederea în ceea ce simt ei.

Merită ca părinții să-și schimbe percepția asupra acestor lucruri: a le da cale liberă copiilor pentru a-și descoperi sau redescoperi mâncatul intuitiv este secretul unei relații sănătoase cu mâncarea.

Cum îi facem pe copii să mănânce,Crina Coliban

În concluzie:

  1. E normal ca un copil să nu mai consume alimente care i-au plăcut la început;
  2. E normal să refuze să consume anumite alimente (au și ei gusturile lor);
  3. E normal și haios când refuză anumite alimente acasă, dar le mănâncă cu poftă în preajma altor copii;
  4. E normal (pentru ei și frustrant pentru noi) să mănânce mult într-o zi, iar a doua zi să refuze mâncarea;
  5. E normal să refuze mâncarea când e caniculă.

Asta nu înseamnă că trebuie să nu le dăm să mănânce, sau să nu îi încercăm, sau să nu ducem lupte de convingere. Doar că, din experiență vorbesc, când nu vor să mănânce, nici o farfuriuță colorată, nici o linguriță de aur, nici desenele-desenelor nu îi vor face să deschidă gura.

Așa că: răbdare și magneziu, moms! Încercați pe cât posibil să nu vă învinovățiți dacă alți copii mănâncă și al vostru nu. Fiecare copil e unic!

Așteptând zile mai răcoroase,

LaviMom

Photo by Tanaphong Toochinda on Unsplash

Lasă un comentariu