Exercițiul liniștii (Maria Montessori)

Exercițiul liniștii (Maria Montessori)

Într-o zi am venit în clasă ținând în brațe un bebeluș de două luni, pe care îl luasem în curte din brațele mamei lui. Micuțul era înfofolit într-o mulțime de cârpe, așa cum era obiceiul, avea o fețișoară rotundă și trandafirie și nu plângea. Tăcerea micuței făpturi m-a frapat și am vrut să le împărtășesc celorlalți copii sentimentul meu.

-Vedeți, am spus, nu scoate nici un sunet. Și apoi am adăugat în glumă:

-Uitați-vă ce liniștit stă… Niciunul dintre voi n-ar putea să stea așa de cuminte și liniștit.

Spre marea mea uimire, am văzut o tensiune extraordinară la copiii care mă urmăreau cu privirile. Parcă stăteau atârnați de buzele mele și resimțeau profund ceea ce le spusesem.

-Și respirația lui este așa de liniștită. Niciunul dintre voi nu poate să respire așa ca el, fără să facă niciun zgomot.

Șșșșșșș… se doarme, se crește

Copiii, surprinși și nemișcați, își țineau respirația. În acel moment s-a lăsat o liniște extraordinară. Se auzea ticăitul ceasului, care, de regulă, nu era perceptibil. Era ca și când pruncul ar fi adus cu el o atmosferă de liniște așa cum nu există în viața obișnuită, pentru că nimeni nu făcea nici cea mai mică mișcare. Și de aici a apărut dorința de a asculta liniștea, apoi de a o reproduce. Toți copiii erau dispuși să facă acest lucru cu mult zel, dacă zelul nu implică o impulsivitate care trebuie să-și găsească o expresie exterioară. Aici era însă expresia corespunzătoare cu o expresie de mare profunzime. Copiii au rămas imediat nemișcați, controlându-și chiar și respirația și au stat așa, cu o expresie senină și intensă, ca a cuiva cufundat în meditație. Treptat în acea liniște impresionantă au început să se audă până și cele mai mici zgomote, o picătură de apă căzând în depărtare, ciripitul unei păsări. Incidentul a stat la originea exercițiului liniștii.

E o liniște aici de aud și floarea

Într-o zi mi-a venit ideea să folosesc această liniște pentru a testa acuitatea auditivă a copiilor, așa că i-am chemat pe nume în șoaptă, de la o anumită distanță, după cum se procedează la testele medicale. Copilul chemat trebuia să vină la mine mergând fără să facă zgomot. Cu patruzeci de copii în clasă acest exercițiu al răbdării cerea într-adevăr o răbdare despre care nu credeam că este posibilă la copii atât de mici, așa că am adus câteva bomboane ca recompensă pentru fiecare copil care venea la mine. Dar copiii au refuzat bomboanele! Parcă spuneau: „nu ne strica bucuria acestei experiențe, suntem plini de încântarea spiritului, nu ne distrage atenția„. Și astfel mi-am dat seama că erau sensibili nu numai la liniște, ci și la vocea care chema abia perceptibil în liniște. Veneau încet, în vârful picioarelor, având grijă să nu se lovească de lucruri, și pașii lor nu se auzeau.

Mai târziu am înțeles clar că orice exercițiu de mișcare care este pasibil de control prin eroare, așa cum este în acest caz prin zgomote într-o atmosferă de liniște, îi ajută pe copii să-și perfecționeze abilitățile; repetarea exercițiului poate duce la o acțiune de instruire atât de subtilă încât ar fi imposibil de obținut printr-un proces obișnuit de predare-învățare.

Taina Copilăriei- Maria Montessori

Copiii noștri au învățat să mute lucrurile fără să se lovească de ele, să alerge ușor fără să facă zgomot, devenind astfel agili și vioi. Și se bucurau de perfecțiunea realizărilor lor. Ceea ce îi interesa era să se autodescopere, să-și descoperă capacitățile și să câștige experiență într-o lume atât de misterioasă ca cea a vieții în evoluție.

*** preluare din cartea Taina Copilăriei- Maria Montessori

Citește și -COPILUL CREEAZĂ LUMEA ȘI SE DOBÂNDEȘTE PE SINE (Maria Montessori)

COPILUL, CREATORUL/PĂRINTELE OMULUI

COPILUL MIC ȘI DRAGOSTEA PENTRU ORDINE (DEZORDINEA POATE DUCE LA TANTRUM SAU CHIAR BOALĂ)

SOMNUL LA BEBELUȘI ȘI COPILUL MIC (PERSPECTIVA MONTESSORI)

O LUME ÎNTREAGĂ DE GÂNDIT (DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI-PERSPECTIVA MONTESSORI

INTELIGENȚA IUBIRII

MÂNIA ȘI MÂNDRIA, DEMONII CARE NU-ȚI PERMIT SĂ VEZI COPILUL AȘA CUM L-A VĂZUT ISUS

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI (PERSPECTIVA MONTESSORI)

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu