Dragă mămică,

Dragă mămică,

Sunt o mămică de gemeni care înțelege perfect prin ce treci. Acum 2 ani am trecut prin ce treci tu astăzi. Am avut o sarcină grea, obținută greu, după ani de încercări și tratamente. Am trecut prin grețurile ”matinale” timp de 4 luni. Nu știu de ce se numesc ”matinale”, pentru că pe mine mă țineau toată ziua. 4 luni de mâncat doar covrigi cu ceai de mentă. 10 săptămâni de luat 33 de pastile pe zi. Zile nenumărate de plâns că îmi e foame sau îmi e sete.

Ziua cea mai fericită a vieții mele a fost când am aflat că sunt gravidă. O zi de toamnă. Nu mă așteptam ca primele luni să fie atât de grele. Din luna a 5a am putut și eu mânca normal, iar din luna a 6a am aflat că am diabet gestațional, așa că a urmat încă o perioadă plină de provocări, temeri și injecții. M-am înțepat în degete de 8 ori pe zi până am născut, și în picior de nenumărate ori mi-am administrat insulina. Totul cu speranța că voi avea 2 copii sănătoși și că mai e puțin până îi voi ține în brațe.

Primele luni după naștere au fost grele. Prima lună și mai grea. Acomodarea cu bebelușii, a lor cu mine, alăptatul, mulsul, nesomnul, nevoia lor de mine 24 din 24 de ore. Presiunea pe care mi-am pus-o singură pe umeri din cauza alăptatului, documentarea de pe grupuri de mămici, nevoia de a mi se confirma că fac bine ceea ce fac. Oboseala fizică atingea cote de extenuare, aveam impresia că sunt un om neînțeles. Fericirea era acolo, exista, însă în mult prea multe zile aveam impresia că trăiesc un vis, că o să mă trezesc și nu o să mai am copiii.

Eram direct responsabilă de 2 vieți mici, care, când mă apucau cu mânuțele lor mici de deget, revărsau în mine valuri de fericire pură, de iubire necondiționată. Nu mai aveam timp să mănânc, să dorm, să fac pipi, să fac duș, nu mai vorbim de lucruri sfinte gen machiat, unghii sau alte înfrumusețări. Nimeni nu vorbește de valul hormonal de după naștere, de cum te impactează, de cum îți afectează gândirea. Toată lumea spune că ești ”hormonală” în timpul sarcinii, dar de hormonii de după nimeni nu vorbește. Pentru că lumea nu crede că există. Sunt ca un mit, ca un inorog fantasmagoric.

Nașterea unui copil declanșează acest val hormonal, un mix de emoții, de la bucurie nemărginită, la frică, la teamă de a nu îl strica și la anxietate, iar în unele cazuri, o stare depresivă. Lucru la care nu te aștepți. Pentru că lumea nu vorbește despre asta, despre o tristețe firească. Vorbesc doar despre instinctul matern. Instinctul matern se declanșează imediat sau puțin mai târziu. Și e normal în ambele variante. Chiar dacă zilele par atât de lungi, lunile sunt atât de scurte, iar anii trec atât de repede.

Stăile pe care le simțiți, valurile acestea de bucurie până la lacrimi, apoi plâns fără motiv, schimbări bruște de dispoziție, de la râs la plâns, de la bucurie la frică, sunt denumite baby blues. Dispar în 2-3 săptămâni după naștere. Sunt normale. Dacă starea aceasta persistă mai mult, este numită depresie postpartum. Nu este o slăbiciune, nu este o problemă, este un efect nedorit al nașterii și ai nevoie de cineva specializat să te ajute să ieși din această stare. Nu te izola și încearcă să discuți cu alte mame, mergi în vizită la o prietenă cu copil, întreabă-o ea ce a simțit.

Nopțile par atât de lungi când legeni și alăptezi și îl rogi să adoarmă, să închidă ochii, să te lase și pe tine să dormi un pic. Copiii sunt rațiunea noastră de a trăi, motivul pentru care ne trezim în fiecare zi dis-de-dimineață, chiar dacă ne-ar plăcea să mai stăm în pat până la 10. Însă oboseala menține starea depresivă.

Așa că, da! Zilele sunt grele, par interminabile, nopțile sunt lungi. Capul sus, mămico! O să treacă foarte repede, te vei simți epuizată, vei plânge, dar te vei îmbărbăta și iar vei alăpta, și iar vei legăna, și îi vei iubi pe zi ce trece mai mult. Ești mai puternică decât credeai vreodată. O să îți aduci aminte de perioada asta cu drag, deși acum nu crezi. O să îți lipsească mirosul de lăptic, de bebeluș, năsucul lui mic care caută sânul. O să povestești cu nostalgie. Lasă casa, lasă hainele, lasă masa, lasă toate lucrurile care pot aștepta ziua de mâine. Bebe nu poate. Bebe are nevoie de tine, acum, azi, la noapte și mâine. Vă veți cunoște și veți stabili împreună o rutină în care veți funcționa amândoi foarte bine.

7 sfaturi ca să te refaci:

1. Fii deschis la schimbare. Din când în când încearcă să te detașezi și să analizezi obiectiv modul în care ai grijă de copilul tău. Sunt adecvate metodele pe care le folosești? Le-ai adaptat pe măsură ce belușul a crescut și s-a dezvoltat? Autoanaliza te poate ajuta să-ți reîmprospătezi ideile.

2. Recunoaște că și alții sunt ca tine. Nimeni nu este perfect. Dacă vei recunoaște că nu ești singura care se îndoiește de sine, vei avea mai multă încredere în tine.

3. Spune-ți că te descurci bine. Chiar dacă uneori îți este greu să te descurci cu bebelușul, probabil că realizezi mai multe decât îți dai seama. Nu te aștepta să reușești tot timpul, dar nu pierde din vedere lucrurile care merg bine.

4. Caută o schimbare, nu un vinovat. Caută moduri de a-ți schimba comportamentul pentru ca bebelușul să și-l schimbe pe al lui. Nu da vina pe tine sau pe el.

5. Ia din nou frâiele în mâini. Un bebeluș dificil poate să îți acapareze viața, ceea ce îți dă un sentiment de pasivitate. Ia decizii cheie în legătură cu modul în care vrei să ai grijă de copilul tău și pune-le în practică.

6. Alintă-ți mult bebelușul. Indiferent de stilul tău parental, ia-l în brațe și alintă-l. Atingerea afectuoasă contribuie la formarea unei legături emoționale și crește atașamentul reciproc.

7. Împarte responsabilitățile. Implică-l pe partenerul tău (sau cere ajutor unui prieten sau unei prietene dacă ești părinte unic). Cu bateriile emoționale încărcate, dificultățile nu ți se vor mai părea atât de greu de depășit.


Mama și copilul – Ghid de creștere a copilului mic. Dr. A.J.R. Waterston

De cele mai multe ori tu vei avea nevoie să îl îmbrățișezi, mai mult decât are el nevoie. Cufundă-ți nasul în parul lui moale, sărută-l, bucură-te de mânuțele lui mici. Nu te mai stresa că poți sau nu poți să îl alăptezi! Nu te mai condamna, dacă nu ai lapte! Ești o mamă bună! Pentru el ești cea mai bună mamă din lume! El doar de tine are nevoie. La vocea ta se liniștește, inima ta el o cunoaște cel mai bine. Mirosul tău e tot ce îi trebuie ca să știe că e în siguranță. Brațele mamei sunt liniștea lui, Raiul lui cel de zi cu zi.

Este un privilegiu să fii mămică. E grea perioada de început. Schimbarea e grea mereu! Dar bebe va crește. Vor urma primul zâmbet, prima grimasă, primul gângurit, prima dată când va întinde brațele spre tine, primul stat în funduleț, primul mers de-a bușilea, primii pași de mână cu tine, primul cuvânt! Și toate te vor face atât de fericită, încât vei uita toate nopțile nedormite, durerile de brațe, durerea constantă de spate, durerile de cap, dușurile pe fugă, mâncatul pe apucat și somnul în fund, cu el la sân.

Tot ceea ce simți este real, chiar dacă îți dă lumea și valorile peste cap. Durează puțin până te vei obișnui cu noul program, dar vei face față, vei găsi putere chiar dacă acum crezi că nu o ai.

Propune-ți schimbări treptate. Bebelușul nu se va schimba brusc, ci de obicei treptat și cu pași mici. De exemplu, dacă plânge continuu, stabilește obiective mici, accesibile, cum ar fi să stea liniștit cinci minute fără să plângă și apoi progresează treptat și constant.

Desigur, orice părinte are momente în care se îndoiește de sine – este perfect normal – dar când aceste momente devin din ce în ce mai lungi și mai dese, trebuie să schimbi lucrurile ca să te simți din nou stăpână pe situație.

Mama și copilul – Ghid de creștere a copilului mic. Dr. A.J.R. Waterston

Sunt Lavi, norocoasa mămica a doi băieței mici și frumoși. Dacă credeai că îți e greu să crești un copil, eu am descoperit că în cazul gemenilor efortul este dublu, dar și distracția și dragostea. Iar asta face viața de familie extraordinar de frumoasă. Băieții mei sunt cel mai frumos mod de a exprima iubirea. Toate mămicile de gemeni se simt inițial depășite de situație, doar din simplul considerent că suntem depășite numeric: avem doi de legănat, doi de alăptat, doi de liniștit, doi de îmbrăcat, doi de spălat, doi, doi, doi. Iar tu, mama, ești una!

Poate că cea mai mare problemă când ai gemeni este să echilibrezi asemănările și diferențele dintre ei, să le oferi iubire și timpul tău fiecăruia atât de mult pe cât îți permite celălalt. Fiecare din ei este un individ unic, ce are nevoie în alt fel de tine, mama lui. Realitatea este că trebuie să îți adaptezi stilul de mamă la nevoile de dezvoltare și comunicare ale fiecăruia. Mai simplu spus, la mine, ce merge la unul de cele mai multe ori nu are efect la celălalt. Unul din ei se bucură maxim dacă îl aplaud când termină un puzzle, celălalt nu așteaptă laudele mele, nu are o reacție dacă nu îl copleșesc cu laude.

Sunt Lavi, mama de gemeni de 2 ani, și te încurajez că și asta va trece, vei ieși învingătoare, ținându-ți copilul de mână și zâmbind! Scrisoarea mea deschisă, este pentru tine, proaspăta mămică ce crede că nu mai poate.

Photo text by Sharon McCutcheon on Unsplash

Photo text by Fallon Michael on Unsplash

Lasă un comentariu