Despre nou-născuți

Despre nou-născuți

Tot timpul auzim că este bine să facem copii când suntem pregătiți, când suntem suficient de stabili financiar, când avem o casă, când îi putem oferi un viitor. Suntem monitorizate pe parcursul sarcinii, zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună. Însă nimeni nu ne pregătește pentru momentul în care avem un nou-născut, un pui mic de om, un suflet care știe că are nevoie de iubire.

Înainte de naștere iei atât de multe decizii pentru tine și copilul tău: cum îl va chema, dacă îl vei alăpta, cum îl vei naște (deși uneori nu ține de noi), cine te va ajuta să ai grijă de el. Însă nimeni nu îți poate explica cum acel mic bebe are nevoie de tine noapte și zi, zi de zi, ceas după ceas.

Deși s-ar putea ca altora să li se pară că minunatul tău nou-născut nu poate decât să sugă, să plângă, să facă pipi și caca și să doarmă, în realitate el este capabil de mult mai multe. Chiar din prima săptămână de viață, bebelușul poate să recunoască chipul mamei (și pe al tatălui dacă îl vede suficient de des) și, uneori, să imite mimica feței (încearcă să te strâmbi la el și vezi ce se întâmplă). El poate să-și deosebească mama după miros și, uneori, după voce.

Principala activitate a nou-născutului este somnul, care îi poate ocupa până la 20 de ore din zi. Mulți bebeluși par să se trezească să sugă și după aceea adorm din nou în scurt timp, dar unii sunt prea somnoroși ca să vrea să sugă în primele zile. Dacă asta nu contează foarte mult în prima săptămână, mai apoi, dacă bebelușul tău continuă să fie somnoros, trebuie trezit ca să sugă. Poți să îți dai seama că bebelușul tău mănâncă suficient dacă suge puternic, pare mulțumit după masă și udă și murdărește multe scutece.

Unii bebeluși sunt foarte plângăcioși. Vei ajunge să recunoști repede plânsul bebelușului tău – și dacă înseamnă că îi e foame sau altceva (cî a fîcut pipi pe el, că îi este frig, că a fost manevrat prea mult, că vrea să fie lăsat în pace etc.). Este, de asemenea, sensibil la zgomote, lumini și mirosuri puternice și s-ar putea să plângă dacă este expus la ele. Dacă este agitat, legănatul și cântatul într-o cameră liniștită îl pot potoli. Dacă îl alăptezi, îl va calma dacă îl pui la sân. Unor bebeluși le place să fie plimbați în brațe. Uneori înfășatul ajută pentru că îl face să se simtă mai în siguranță; la urma urmei, a fost obișnuit cu spațiul strâns din uter înainte de a se naște.

Bebelușul tău nu are prea multă forță musculară, iar capul tinde să-i cadă spre spate dacă îl pui în șezut. Trebuie să-i susții capul dacă îl ridici sau îl ții în șezut.

Brațele i se mișcă necontrolat și ține pumnii mai mult strânși decât desfăcuți – lucru care se schimbă treptat în primele câteva săptămâni. Bebelușul are unele reflexe la naștere, care dispar treptat-treptat. Unul este să apuce un obiect pus în mână, altul este să-și întindă mâinile în față ca și cum ar vrea să te prindă dacă îi cade capul puțin pe spate. Acesta este numit reflexul Moro sau de tresărire, dar nu este înțelept să îl declanșezi prea des!

Bebelușul începe să te fixeze cu privirea în prima sau în a doua săptămână, dar nu poate încă să urmărească o față care se mișcă

n câmpul lui vizual. Aude, dar nu se întoarce în direcția din care vine sunetul; totuși, s-ar putea să observi că se liniștește dacă aude un zgomot ușor sau o voce în apropiere.

Scaunele nou-născutului pot fi destul de moi și, mai ales dacă este alăptat, foarte frecvente; culoarea lor poate varia de la maro-închis, la aproape galben.

Dr. A.J.R. Waterston, Mama și copilul – Ghid de creștere a copilului mic

Cum este viața cu gemeni după naștere?

Prima lună a fost dificilă, a fost o lună de acomodare, atât pentru ei, cât și pentru noi. Nu știam ce înseamnă viața cu UN copil mic, dar cu DOI?!? Bucuria că îi avem era atât de mare, încât nopțile și zilele fără somn, doar cu alăptat și schimbat, treceau pe lângă noi.

Diferența dintre părinții de un nou-născut și cei de gemeni nou-născuți, este al doilea copil. Ai mereu doi de schimbat, doi de spălat, doi de culcat, doi de legănat. Poate și în același timp. Corpul tău a trecut printr-o sarcină dificilă și nu are timp să se recupereze, pentru că cei mici au nevoie de lăptic zi după zi, noapte după noapte.

Alăptarea gemenilor este dificilă. Alăptarea simultană este mai rapidă. Dar durează până ajung copiii să stea în același timp la sân, să aibă același program. Unul poate suge mai lent, celălalt mai iute. Alăptarea pe rând îți permite să te bucuri de fiecare și să creezi o legătură cu fiecare copil. Totuși, alăptarea lor pe rând necesită mai mult timp, iar scopul este să reușești să îi alăptezi simultan, ca să apuci și tu să te mai odihnești.

În primele săptămâni mă mulgeam și le dădeam laptele în biberon – îi puneam și la sân, dar nu aveau încă forță să tragă. Sânii mei produceau, așa că pompa electrică a fost cea mai bună soluție pentru noi. Vedeam și cât mănâncă și astfel stăteam liniștită.

Viața mea era ca un carusel: alăptează, mulge-te, schimbă-i, mănâncă, culcă-i, încearcă să dormi, iar alăptează, iar leagănă, iar mulge-te, iar mănâncă… Zi și noapte, la fel. Printre ele, mai făceam și eu un duș lor băiță, îi mai cântăream. Îi mai scoteam pe afară la plimbare, mai încercam să îi alăptez pe perna de alăptat. Câteodată puneam un copil la un sân și la al doilea sân pompa, ca să scot lapte.

De la 3 săptămâni lucrurile au devenit un pic mai ușoare. Am început să le fac program de masă, program de somn. Îi legănam ținându-i pe fiecare pe câte un șold, ca să adoarmă, sau ca să aibă răbdare să i se facă foame și celui de al doilea. A fost greu, dar creșteau repede, frumos și uniform!

Deși pe moment totul pare greu și că nu se mai termină, timpul trece pe lângă noi.

Bucurați-vă de fiecare moment cu ei, de fiecare alăptat, de fiecare legănat!

Cu drag,

Lavi MOM

Photo by Unsplashș ;

Lasă un comentariu