Cum facem față unui Mofturos?

Cum facem față unui Mofturos?

Primul meu gând: ”Cu greu!”
Al doilea gând: ”Eu am 2 Mici Mofturoși!” care îmi întind răbdarea la maxim când vine vorba de mâncare.
Nu, nu sunt genul de mamă care se plânge că ai ei copiii nu mănâncă, când, de fapt, copiii au 3 mese și 2 gustări pe zi. Băieții mei au zile (multe) în care mănâncă doar mic-dejun și cină, iar majoritatea zilelor au 3 mese principale și foarte rar o gustare. Iar mesele principale sunt ca pentru vrăbiuțe: 5-7 furculițe de carne, 4-5 cartofi, 3 linguri de supă, 1 felie de salam de biscuiți, 2 bucățele de brânză. Aici nu vorbesc de o masă, ci de toate mesele de peste zi.

De ce e copilul meu un Mic Mofturos?

Societatea (și, câteodată, apropiații) are tendința de a condamna mama: ”dacă îi faci atâtea feluri, are de unde alege și d’aia face mofturi”, ”așa l-ai învățat”, ”înfometează-l și să vezi că nu mai face mofturi” și câte și mai câte mi-au auzit urechile.

Citind și informându-mă, am aflat că, de fapt, este normal ca un preșcolar să fie mofturos. De la 2 la 4 ani , copiii descoperă forma, textura, gutul mâncărurilor. Azi poate le place un măr, însă mâine îl pot urî, și este perfect normal. Este la fel de normal să își dorească același fel de mâncare săptămâni la rând.

Este frica de lucruri noi. Credem că este unul din lucrurile ciudate prin care trece un om. Oamenii au dezvoltat această caracteristică pentru a se proteja pe ei înșiși, pe măsură ce umanitatea a evoluat. Nu încerci lucruri noi pentru simplul motiv că nu știi dacă sunt sigure, dacă ești în siguranță.

Nancy hudson, nutriționist al Universității din California, Berkeley

Ok, asta ar explica de ce refuză un fel de mâncare azi, iar mâine e felul lui preferat. De asemenea, am mai observat pe copiii mei, că dacă le e frică să testeze ceva nou, trebuie mai întâi să gust eu, și apoi încearcă și ei. Mai avem și metoda degetului, așa am denumit-o eu, când bag eu degetul în sos și le pun lor pe buze. Reacțiile sunt de la ”yummy”, la atât de ”yack”, încât se șterg pe limbă cu șervețelul. Să tot ai chef să gătești cu astfel de reacții, nu?

Și în acest caz, rutina ajută foarte mult: mesele să fie la aceeași oră, cam aceleași feluri de mâncare, fără ronțăieli între mese. La fel cum rutina pentru somn, îi ajută să își creeze un program de somn, la fel rutina de masă, le ajută stomacul să transmită creierașului informația denumită ca ”foame”.

Alt motiv pentru care sunt Mofturoși? Pentru că pot! Când copiii își descoperă independența, o exersează sub toate formele. A observat că poate să NU mănânce, dacă asta vrea, atunci asta va exersa. Spre moartea liberă a nervilor mei. Este vorba de testarea autorității,a nivelul de control.

Eh, și atunci: cum introducem alimente noi unui Mofturos?

Cu mare grijă :). Am tot auzit cum că cei mici știu când le e foame și de câtă mâncare are corpul lor nevoie. Aș vrea să vă contrazic aici, însă nasc polemici.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să îi oferi o varietate de texturi, arome, mirosuri și el își va alege felul preferat. Am aici 2 exemple, pentru fiecare copil în parte:

  1. Unul din băieți e înnebunit după chiftele, dar să nu fie doar din carne, să nu aibă prea mult usturoi, să fie mai mult din legume, cu o aromă de carne, să aibă verdețuri și condimente, ou, parmezan și puțin pesmet. M-am specializat în chiftele la cuptor cu legume și carne. Le adoră. Când mănâncă 2-3 chiftele la masa de prânz sunt fericită pentru că știu că am acoperit cam tot ce avea nevoie: vitamine din legume, proteină din carne, ou și parmezan, bacterii bune la stomac din parmezan, carbohidrați din cartof și pesmet.
  2. Am încercat să le ofer carne fiartă simplă și nu le plăcea. Încă de la 6 luni. Așa că am început să o condimentez: cu ceapă, usturoi, busuioc, oregano, lămâie. Și azi, băieții sunt fani carne marinată fie că e de pui sau porc, iepure sau curcan, vită sau pește. Carnea condimentată nu este refuzată.

Sfaturi din experiența mea cu cei 2 Mici Mofturoși:

  • Nu face din decupat o artă – da, și mie îmi plac sandwich-urile decupate în formă de steluță sau de ciupercă, însă nu trebuie să facem din asta un obicei. Vom obține doar un motiv în plus de refuz.
  • Încearcă mâncare odată cu el, sau pentru el. Dacă îi e frică să încerce, gustă tu prima. Așa își va lua și el inima în dinți.
  • Încearcă să îl educi să mănânce bine. Când zic bine, nu zic eco, bio sau vegan. Nu! vorbesc de proporția sănătoasă a unei farfurii: 50% legume, 25% proteine, 25% amidon. Sau 50% legume, 50% proteine.
  • Încearcă să folosești superalimente în mâncărurile preferate. Gătește carnea într-o oală cu presiune ca să îi păstrezi nutrienții. Aruncă o mână de chia în brioșele preferate. Pune o lingură de făină de quinoa în tartă.
  • Ia copilul / copiii la cumpărături! Eu i-am luat dintotdeuna. Nu mi se pare greu. Da, e mai rapid când mă duc singură. Însă, când mergem la cumpărături își mai arată și ei dorințele, își mai înfig dinții într-un măr, kaki, strugure, castravete…
  • Copiii sunt mult mai sensibili la arome. Când se nasc limba și gura lor sunt acoperite de papile gustative. Pe măsură ce ei cresc, ele se grupează ca la noi, pe limbă. Atenție la condimente, la texturi, la temperatura mâncării!
  • Nu le da prea multe opțiuni! În funcție de cartea citită, în farfurie trebuie să aibă între 3 și 5 opțiuni. Puțin din toate. Și da, sunt zile în care le refuză pe toate! Nu e ca pe Instagram, unde toți baby-food blogerii prezintă farfurii superbe pe care copiii lor le înfulecă și ling.
  • Porțiile să fie adaptate vârstei. Nu te aștepta să mănânce cât tine. Doar dacă ai noroc, va mânca un castron plin cu cereale. Altfel, dacă e din categoria alor mei, doar va ciuguli din ele.

Așteptări create de media

Nu este realist să te aștepți că un copil între 2 și 4 ani să mănânce din toate, fără comentarii. Media creează impresia asta că totul e roz și pufos în farfuria bebelușului și toți înfulecă pe nerăsuflate tot ce le pui în farfurie. Din păcate, mulți baby-food blogeri nu prezintă realitate, o farfurie before și una after. Urmăresc doar food blogerii care fac asta, tocmai ca să mă liniștesc că nu sunt doar ai mei mofturoși, nu doar ai mei nu mănâncă, nu doar ai mei au zile când plâng la masă, când aruncă cu mâncare, când se joacă cu mâncarea.

Este foarte important să îi lăsăm să guste și să mănânce din toate și ce vor ei. A nu se înțelege că e normal să guste sarmale la 4 luni. Nu este! Nu trebuie să le oferim ciocolată, băuturi cu acid, lucruri mult prea picante!

E plăcut să le oferim copiilor mâncăruri pregătite în casă, să o luăm treptat, de la piureri, legume la abur, carne la cuptor, ouă fierte, ouă poșate, miere doar după 1 an. Treptat să le dăm să guste din toate legumele și fructele pe care și noi le mâncăm. Să le oferim tarte, gogoși, checuri de casă, pizza.

Țineți minte că:

  • apetitul lor variază (ca și al nostru) – nu trebuie lăsați să nu mănânce nimic, dar nici să avem pretenția ca la fiecare masă să mănânce un bol de supă.
  • oferiți-le variante – la noi în casă, spunem în glumă că avem mereu bufet suedez.
  • oferiți-le texturi noi: piureuri, supe cremă, ciorbe, carne la grill, pâine prăjită, fulgi de porumb, fulgi de ovăz, budincă de tapioca.
  • lăsați-i să încerce și cu mâna lor.

Revin la prima mea întrebare: Cum facem față unui Mofturos? Cu greu, cu multă răbdare, gătind, oferindu-i din toate (potrivite vârstei lui), aranjând farfuriile, decupând mâncarea.

Aveți aici o mamă de gemeni, care adoră să gătească, care are norocul de a crește doi băieți mofturoși, care nu se dă bătută și care mereu încearcă mâncăruri noi pentru ei și pentru noi. Va veni vremea când vor mânca! Până atunci, gătim cu suflet și le oferim mâncare cu iubire!

Cu drag,

LaviMOM

Photo by Danielle MacInnes on Unsplash.
Photo by Humphrey Muleba on Unsplash .
Photo by National Cancer Institute on Unsplash.
Photo by Pablo Merchán Montes on Unsplash

Lasă un comentariu