Copilul, creatorul/părintele omului

Copilul, creatorul/părintele omului

În sufletul copilului există un secret imposibil de pătruns, dacă nu-l dezvăluie chiar el puțin câte puțin, pe măsură ce își dezvoltă personalitatea. Este la fel ca segmentarea celulelor, unde nu există nimic decât modelul invizibil predeterminat, pe care nu-l putem sesiza în nici un fel și care se va manifesta numai odată cu crearea treptată a detaliilor organismului. De aceea, numai copilul poate dezvălui modelul natural al omului. Dar, din cauza fragilității oricărei relații pornite din nimic, viața psihică a copilului are nevoie de apărare și de un mediu analog cu vălurile și scuturile pe care natura le-a pus în jurul embrionului fizic. (…)

Acum, când se face distincție între conștient și inconștient, putem înțelege cum de poate avea copilul o viață psihică reală chiar din momentul în care se naște. Ideea unui inconștient plin de impulsuri psihice și realități a devenit unul dintre cele mai populare argumente ale epocii noastre. Dacă ne gândim la copil ca la o ființă cu viață psihică, cu nevoia de a-și dezvolta conștientul prin stabilirea unei relații active cu lumea, imaginea care ne apare este impresionată. Vedem sufletul, închis în întuneric, cum se străduiește să iasă la lumină, să se nască, să crească într-un mediu care nu a fost pregătit pentru un eveniment atât de grandios. Ne aflăm în prezența unui suflet angajat în această sarcină dificilă și nu știm cum să-l ajutăm. Ba putem chiar și să-l înfrânăm. (…)

Instinctele speciei sunt în mod indubitabil prezente și vor impune anumite trăsături caracteristice fundamentale; știm că toți copiii normali vor merge în picioare și vor vorbi. Dar fiecare copil dezvăluie varianții individuale nebănuite care constituie o enigmă. În cazul fiecărui pui de animal știm cum va fi când va crește mare; va fi un bun alergător dacă este pui de cerb; se va mișca încet și greoi dacă este pui de elefant; va fi fioros, cu fălci puternice dacă e pui de tigru; va fi blând și se va hrăni cu iarbă dacă este pui de iepuraș. Nu va exista nici o schimbare sau inversiune a acestor caracteristici, dar omul este capabil de orice. Inerția lui aparentă pregătește surprizele individualității. Vocea lui nearticulată va vorbi într-o zi, dar nu știm ce limbă. Va vorbi limba pe care o prinde de la cei pe care-i aude vorbind în jurul lui și va alcătui cu mare efort sunete, apoi silabe. în sfârșit, cuvinte întregi. Va fi propiul constructor al funcțiunilor sale în relație cu mediul, va fi un creator al noii sale ființe. (…)

Există un joc reciproc între individ sau, mai bine zis, între embrionul spiritual și mediul său, iar prin acest joc individul se formează pe el însuși, se desăvârșește. Această activitate primordială, formativă poate fi comparată cu funcția bășicuței pulsatile care reprezintă inima la embrionul fizic, și care trimite hrană tuturor părților, primind infiltrațiile din vasele de sânge ale mamei, mediul lui vital. Astfel, individualitatea psihică se dezvoltă și se organizează în jurul acțiunii acestui principiu al motivului în legătură cu mediul extern. Copilul se străduiește să-și asimileze mediul și din aceste eforturi se naște unitatea de profunzime a personalității sale. Această trudă prelungită și treptată este un proces continuu prin care spiritul intră în posesia instrumentului său. (…)

De aici apare creația care este întotdeauna un proces de realizare, o energie mereu proaspăt constructivă, o trudă neîncetată a încarnării spirituale. Astfel, pesronalitatea umană se formează prin ea însăși, la fel ca embrionul, și copilul devine creatorul omului, părintele omului.

***text preluat din cartea Taina Copilăriei -autor Maria Montessori

Citește și -COPILUL CREEAZĂ LUMEA ȘI SE DOBÂNDEȘTE PE SINE (Maria Montessori)

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu