Aleg să rămân în casă, aleg să nu judec…

Aleg să rămân în casă, aleg să nu judec…

…observ că multă lume așteaptă data de 15 mai cu speranța relaxării restricțiilor. Se fac planuri, se programează întâlniri, ieșiri, poate chiar și concedii. Mai observ că sunt și multe păreri contrariate, și că au apărut mulți „judecători”. Eu știu că nu sunt în măsură să judec pe nimeni, și nici nu o s-o fac. Am compasiune pentru cei izolați în bloc, știu că noi suntem norocoși pentru că locuim la casă, locuință care beneficiază de o curte mică, și care mai este localizată la marginea unei păduri, pe o stradă privată cu acces la lac, deci nouă nu ne-au lipsit ieșirile în aer liber în perioada asta de izolare/carantină, ieșiri desfășurate în deplină siguranță.

Noi am decis să ne izolăm de la începutul lunii martie, mai devreme decât prima ordonanță emisă, și asta pentru că puiul nostru magnific a făcut un vaccin și am ajuns la concluzie că e mai bine să evităm expunerea, atunci când sistemul ei imunitar era puțin „dat peste cap”.

După 15 mai, chiar dacă restricțiile se vor relaxa, eu aleg în continuare… să rămân acasă. O să-mi continui activitatea profesională de acasă, cel puțin până în iunie, nu vom merge mai des la cumpărături, adică vom continua să ne facem proviziile la o săptămână sau zece zile (cum facem acum), nu o să ne vedeți la terase, nici în parcuri, și cu siguranță o să beau în continuare cafea făcută de mine, nu o să iau cu asalt vreo cafenea. Nu am programat nici vacanțe sau concedii în te miri care stațiuni, dar sper că o să reușim să ajungem în Ardeal, eu împreună cu împărăteasă, să petrecem măcar o lună de zile cu cei iubiți de acolo. Desigur o să călătorim în siguranță, cu mașină personală nu cu avion sau alt mijloc de transport în comun, o să folosim măști, mănuși, geluri dezinfectante, etc. Odată ajunse acolo nu intenționăm nici să ne vizităm mătușile, nici să primim musafiri, ci doar să ne bucurăm împreună cu Buni Iubire și Unchiul Iaia de livada plantată de bunicul, o să mâncăm roșii din grădină, vom alerga printre flori ….

Îmi place să cred că nu sunt singurul om care speră la mai bine, la îmbrățisarea celor dragi, dar care totuși se gândește la siguranța lui și a celorlalți. Dar asta nu înseamnă că am dreptul să îi judec pe cei care intenționează să meargă un weekend la mare și altul la munte, și care așteaptă să se deschidă și vreun Mall. Nu, îmi place să cred că în escapadele lor își vor lua măsurile necesare de siguranță, iar în rest… nu e treaba mea. Eu.. noi de fapt (eu și Dragoș) suntem de felul nostru mai retrași social, și viața asta în izolare oarecum ne caracterizează. Deci ne-a venit mult mai ușor să o ducem… Asta nu înseamnă că avem dreptul să îi judecăm pe cei care simt că o iau razna dacă mai stau mult în casă, fie și o casă cu curte. Suntem oameni și suntem diferiți, și ar fi absurd și nedrept, chiar ignorant, să te judec prin perspectiva stilului meu de viață ….

Cu siguranță trebuie să învățăm cu toții să conviețuim cu acest virus încă o bună perioadă de timp, trebuie să acceptăm că „normalul” la care ne reîntoarcem nu este același „normal” din care au fost obligați să ne izolăm. După cum spune Esther Perel suntem generația „marii adaptări”. Și vom învăța, ne vom adapta, o să știm din nou să trăim nu doar să supraviețuim. Poate, poate…cine știe, o să fim puțin mai înțelepți, dar înțelepciune din aia reală, profundă, nu din aia strigată pe rețelele de socializare, într-un mesaj publicat imediat după un altul în care judeci alt om că ia altă decizie diferită de a ta. Că asta… e doar o atitudine de suprafață, e ca aia…în care toți sunt „zen și echilibrați și împăcați și realizați și atât de evoluați” încât simt nevoia să ți-o spună zilnic… să zbiere mereu cât de zen/evoluați/echilibrați/ etc sunt ei. Nu, nu sunt, de aceea nu sunt siguri de ei și simt nevoia să o repete, chiar să dea lecții… Punct… și continuarea ne aparține…

O continuare în care fiecare este cum poate să fie în cea mai bună versiune a sa. Una despre care știe că mai are loc să crească. Sau cel puțin eu la asta sper…

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

Laura Mom

Lasă un comentariu