Binecuvântata ura, insuficientul „zen”

Binecuvântata ura, insuficientul „zen”

…așa de multe aș vrea să scriu despre cât de faini suntem noi, toți oamenii, când ne acceptăm întregi, dar îi târziu, mai exact e două ceas de noapte, și vreau să mă cuibăresc lângă dumnezeul meu.

Un dumnezeu ce uneori e mânios, și e ok așa, chiar sănătos. Alteori e pace, e liniștea întruchipată, și mereu e iubire, chiar și atunci când mă urăște că-i scot țâța din gură obligată de amorțeală să-mi schimb poziția de somn.

Mamelor… lăsați-vă dumnezeii să fie și mânioși, creșteți oameni întregi, și faceți asta prin puterea educațională a propriului exemplu.

Toate trăirile sunt bune, toate sunt umane, haideți să ne mentalizăm și să ființăm, iar copilașii noștri o să înțeleagă că e sănătos autenticul, și merită căutat, niciodată abandonat. Nu e ușor de găsit, chiar dacă pare… pentru că, vedeți voi, autenticul nu stă în a te prezenta cum ești, asta e doar suprafață, autenticul stă în a te căuta cum ești, dincolo de cum te știi.

Se spune că gândul cel mai autentic este cel care încă nu a fost gândit. Deci descoperă-l, nu te pretinde… și îți garantez că nu o să te pierzi. Niciodată. Nu atâta timp cât te cauți… Învățați-vă copiii să fie în ei.. să se locuiască!

Binecuvântata ură, insuficientul "Zen" (Povești din terapie, ep.3)

În cartea sa “Mixing Minds: Puterea relației în psihanaliză și budism” (2010), Pilar Jennings notează că “este foarte posibil să ai o viață spirituală profundă și bogată din care să culegi toate felurile de recompense spirituale, în timp ce modelele psihologice și luptele esențiale să rămână neatinse. Fără îndoială atenția este un instrument util, dar nimic nu poate înlocui puterea vindecătoare a unei relații cu un ascultător bine instruit și dedicat”În ultimii ani a explodat interesul pentru practicile spirituale bazate pe meditația mindfulness, iar Jennings descrie în mod succint un fenomen în general cunoscut sub numele de bypass spiritual, care poate apărea atunci când încercăm să folosim aceste tehnici pentru a ne rezolva problemele psihologice, iar în fond ajungem doar să le evităm. Meditația mindfulness mărește capacitatea de a trăi în prezent și poate produce o profundă înțelegere a naturii realității, instrumente neprețuite pentru realizarea unei vieți conștiente și bine trăite. Dar aceste practici nu au fost concepute pentru a vindeca o inimă rănită.

Publicată de Comunitatea AMOR FATI-Cabinet Individual de Psihologie Laura Maria Andresan pe Joi, 28 mai 2020

Insuficientul Zen

În cartea sa “Mixing Minds: Puterea relației în psihanaliză și budism” (2010), Pilar Jennings notează că “este foarte posibil să ai o viață spirituală profundă și bogată din care să culegi toate felurile de recompense spirituale, în timp ce modelele psihologice și luptele esențiale să rămână neatinse. Fără îndoială atenția este un instrument util, dar nimic nu poate înlocui puterea vindecătoare a unei relații cu un ascultător bine instruit și dedicat”

În ultimii ani a explodat interesul pentru practicile spirituale bazate pe meditația mindfulness,  iar Jennings descrie în mod succint un fenomen în general cunoscut sub numele de bypass spiritual, care poate apărea atunci când încercăm să folosim aceste tehnici pentru a ne rezolva problemele psihologice, iar în fond ajungem doar să le evităm. Meditația mindfulness mărește capacitatea de a trăi în prezent și poate produce o profundă înțelegere a naturii realității, instrumente neprețuite pentru realizarea unei vieți conștiente și bine trăite. Dar aceste practici nu au fost concepute pentru a vindeca o inimă rănită.

Un profesor american Zen pe care-l cunosc, mi-a spus recent că atunci când oamenii vin să vorbească cu ea despre anxietatea sau depresia lor, ea le sugerează frecvent că ar trebui să vadă cu adevărat un psihoterapeut. Ca și mine, a ajuns să creadă că terapia, în special psihoterapia psihodinamică, este mai eficientă decât meditația pentru rezolvarea problemelor emoționale, deoarece este capabilă să darâme modelele psihologice/cauza problemelor și astfel să rezolve simptomele.

Personal, m-am îndrăgostit de filozofia budistă încă din adolescență și am crezut că meditația budistă este cheia prin care pot dizolva în mod magic anxietatea care m-a afectat încă din copilărie. Din moment ce am privilegiat budismul mai mult decât știința modernă, nu m-am gândit niciodată să apelez la psihologie pentru ajutor.

Inspiră, respiră…

De îndată ce am absolvit colegiul, m-am mutat în Japonia pentru a studia meditația budistă cu un maestru Zen renumit. Disciplina a fost strictă, podeaua din sala de meditație era rece și am găsit un profesor profund intimidant, dar simțeam că am ajuns în cele din urmă unde îmi doream și m-am străduit să depășesc vicisitudinile lumești. Foarte curând însă devenise evident că, de asemenea, eram din ce în ce mai anxioasă și deprimată și am început să am viziuni înfricoșătoare în timpul meditației, ceea ce mă agita fizic și mă făcea să mă simt deconectată de corpul meu.

Am făcut o programare pentru a mă vedea cu profesorul cu scopul de a-i spune ce se întâmplă și ce simt. M-a repezit și a strigat la mine. “Iluzii!” Strigă el. “Sentimentele și viziunile voastre nu sunt altceva decât iluzii. Uită de ele, întoarce-te la perna ta și concentrează-te asupra meditației. Doar stai !!!! ”

Cu alte cuvinte… “înghite și taci”.

Și asta am făcut. M-am întors la perna mea și m-am împotrivit sentimentelor fetiței dinăuntrul meu care era înspăimântată și se simțea complet singură, era partea din mine pe care tocmai o anihilase.

Am continuat să meditez ani de zile sub îndrumarea unor profesori budiști japonezi și tibetani și am devenit calificată la concetrarea pe un punct și mindfulness. Bineînțeles am păstrat tot mai îngropate acele sentimente “iluzorii”. Până într-o zi, când aveam 50 de ani, și plimbându-mă pe o stradă din Greenwich Village am avut un mare atac de panică. Am fost îngrozită și mi-am sunat o prietenă budistă care, de asemenea, se întâmplă să fie un psihanalist, ca să o întreb ce ar trebui să fac..

 Trebuie să vorbești cu cineva, mi-a spus

Așa am ajuns pe canapeaua unui psihanalist interpersonal (…)

Citește continuarea AICI- When Mindfulness Is Not Enough- Why mindfulness meditation is not a substitute for psychotherapy

**sursă foto- unsplash.com

***articolul reprezintă o traducere parțială. Textul întreg-When Mindfulness Is Not Enough- Why mindfulness meditation is not a substitute for psychotherapy- este disponibil pe www.psychologytoday.com

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom


Lasă un comentariu