Bucuria dintr-un bob de orez

Bucuria dintr-un bob de orez

Tihnă… trei fetițe magnifice se joacă în iarbă, un cățel doarme, altul le dă târcoale, altul complotează cu pisica să le țină la distanță… iar noi, ăștia mari, bem o cola cu gheață sub o salcie și ne minunăm de ele, lăsam bucuria lor să ne cuprindă și să ne lumineze. Pentru că asta sunt ele… lumină, și adevăr, și sens.. plus toată iubirea.

O după amiază cu tihnă

Dacă vrei să vezi cum arată imaginația vie uită-te la un copil cum se joacă, dacă vrei să vezi cum arată curiozitatea pură uită-te la un copil cum se joacă, dacă vrei să vezi cum arată fericirea autentică uită-te la un copil cum se joacă, dacă vrei să vezi viața uită-te la un copil cum se joacă…

Trei magnifice

Mi-aduc aminte de prima oară când i-am dat împărătesei noastre orez la masă. A plimbat un bob stânga-dreapta, sus-jos, în cerc.. în linia dreaptă, a făcut curbe, l-a privit, mirosit etc…. cam veo 15 minute. Și fascinație ei era palpabilă, umplea camera și oricare inimă avea ochi să o privească.

Tot ce am scris mai sus e clișeistic, nu? Dar clișeul nu e clișeu degeaba.. în fond.

Și nu … textul ăsta nu are vreun scop.. Poate doar ăla de a te face să te întrebi tu când ai fost ultima oară fascinat de un bob de orez? Când ai simțit bucuria aia care umple ființa plimbând un bob de orez sau whatever?..

Cel mai probabil… demult, în alte vremuri, pentru că am crescut și acum căutăm simplul în chestiile complicate, la naiba …

Să fim cu bine, să fie sens ❤️

LauraMom

Lasă un comentariu